Cu ochii-n 3,14
ÎN ACESTE VREMURI CU AROMĂ DE OM (CE VREMURI!), SCENA FERICIRII ESTE PARTE DIN ACEL SISTEM CU SCLIPICI * În aceste vremuri aviare, o ştire veche (apărută pe 16 martie 1895 în suplimentul "Noutăţi ştiinţifice" al gazetei La Nature şi preluată, acolo, din Vînătorul ilustrat): "De curînd, dl baron Double (ce nume! - n.m.) a cumpărat din Senegal un papagal femelă care-l fermecase cu glasul ei. Acest papagal n-a întîrziat să-i transmită stăpînului său maladia de care era atins şi, după trei luni, baronul Double a murit. Nu peste mult timp, lovit de aceeaşi boală, valetul lui l-a urmat în mormînt." (D. S.) * Ciocolata "Laura" a scos, în pragul Crăciunului, un nou sortiment: ciocolată cu aromă de cozonac. Pentru cei care vor ţine cu greu postul Paştelui, ar fi o binecuvîntare să apară pe piaţă niscai pate vegetal cu aromă de miel de la bunica şi praf de sare cu aromă de ouă roşii. (M. C.) * În staţia de metrou Unirii, o doamnă cu blană. Se aşază lîngă mine şi, după ce cîntăreşte din ochi, minute în şir, familia de copii ai străzii din faţa noastră, începe să pufnească, revoltată şi dispreţuitoare, căutîndu-mi, nu foarte discret, cîrdăşia. Văzînd însă că nu mă simt şi că nu-i acord nici o atenţie, mă întreabă, franc, dacă vreau să ştiu (şi nu aşteaptă răspuns negativ) ce le-ar face ea "ălora". Dacă ar fi după ea, îmi spune (şi bine că nu e!), i-ar lua cu forţa de-acolo şi i-ar pune direct pe grătar! Să înţeleg de-aici că, în zilele noastre, pînă şi monştrii sînt elevaţi şi nu mai servesc carnea de om decît gătită? Sau că, pînă la urmă, blana face, într-adevăr, pe om neom? (S. G.) * Am citit în ziare o ştire de cîteva rînduri despre un român care a spart un magazin din Spania, a băut "din necesitate" o Coca-Cola, apoi s-a prezentat singur la comisariat, judecătorul dîndu-i, la final, doar o amendă de 80 de euro pentru vitrina spartă. Altădată, Balzac ar fi scos o dramă în cîteva sute de pagini... Ce vremuri! (M. C.) * Invitat de Jurnalul naţional , Sergiu Nicolaescu vorbeşte despre Revoluţie. La un moment dat spune: "Grupurile anticeauşiste care manifestau pe străzi erau formate din: muncitorime 68%; muncitori necalificaţi 12%; elevi 10%; intelectuali 4% şi studenţi 2% (Procuratura militară)". Măi să fie, deci procuratura a numărat cine ce era la Revoluţie. Eu unul aş fi vrut să ştiu ce structură socio-profesională aveau teroriştii, dar e bine şi aşa. Ce eşantion o fi folosit procuratura? Parcă văd scena: tovarăşu', ăăă, domnu' revoluţionar, facem un sondaj pentru procuratura militară. Deci, ce profesie aveţi? Aşa, deci intelectual. Buuuun. Şi vreţi căderea tovarăşului secretar general? Aşa, deci vreţi. Buun. Cîtă încredere aveţi în următoarele personalităţi politice? Ion Iliescu, Petre Roman, Dumitru Mazilu. Nu aţi auzit? Lasă, că aveţi timp. Ultima întrebare: domnule revoluţionar, după părerea dumneavoastră, în ce direcţie se îndreaptă ţara noastră? (C. G.) * Anul acesta, Moş Crăciun şi-a creat o nouă imagine, mult mai cool: este Sfîntul Nicolae, devenit nemuritor datorită faptelor sale bune, şi lucrează la împărţirea darurilor şi asigurarea fericirii copiilor, alături de o echipă forte, alcătuită din diverşi lideri şi minţi luminate ale istoriei - Attila, celebra căpetenie hună; regele Arthur, cel cu Masa Rotundă; Sf. Francisc din Assisi; Leonardo Da Vinci; Benjamin Franklin; Theodore Roosevelt şi alţii, poate mai puţin reprezentativi. Toate acestea în Autobiografia lui Moş Crăciun, povestită lui Jeff Guinn (Editura Nemira, 2005, traducere de Marina Radu). (I. P.) * Cînd se îmbolnăvea vreun demnitar, el se interna întotdeauna la Elias. Spital de protocol, cu pază şi servicii speciale. De unde am rămas eu cu impresia că Elias este parte din acel sistem în care nomenclaturiştii comunişti aveau totul special: vile, magazine, concedii, spitale. Cum asta mergea în societatea egalitară, s-a păstrat şi în democraţie, că doar nu era să se trateze demnitarii în aceleaşi spitale cu toţi mizerabilii. Degeaba ai salariu mare de la stat, dacă nu eşti tratat şi în regim preferenţial se cheamă că degeaba munceşti pentru popor. Deci, Elias suna urît pentru mine. Acum am aflat, cînd cu scandalul recent, că Spitalul Elias este, de fapt, al Academiei Române, care l-a primit ca donaţie. Deci, un om bun a făcut un asemenea gest, iar Academia a primit un plocon pe care l-a pus la dispoziţia poporului, prin reprezentanţii săi. De fapt, nici nu ştiu de ce mă mir, doar vorbim de "acea" Academie. (C. G.) * La Poşta de lîngă noua noastră redacţie, înaintea Sărbătorilor, e coadă. Pînă aici, nimic nou. Cînd am fost să trimit un plic, săptămîna trecută, duduia care trebuia să-mi rezolve recomandata - cam lentă şi adormită şi, oricum, indispusă - mă întreabă, visătoare: "Şcoala Floreasca în ce sector e?". Îi spun, iar colega ei - mai energică - îi şopteşte: "Asta-i strada, fată!". Undeva, în spate, o altă colegă ştampila de zor, purtînd un tricou pe care scria, cu litere cu sclipici, "Take Your Time" ("Nu te grăbi")... (a. l. ş.) CA ÎNTOTDEAUNA, ÎNTRE PERSOANE DE ACELAŞI MISTER AVEM ULTIMUL CLAR * Ca întotdeauna, programele de Crăciun pentru copii de la Muzeul Naţional de Artă au fost interesante, palpitante şi haioase. Tinerele ghide prin galeriile de artă păreau policalificate într-o hipermeserie, colaj de istoria artei, pedagogie infantilă şi public relations. Şi o stăpînire de sine şi a situaţiei demne de invidiat. Totuşi, nu cu copiii a fost mai greu, ci cu părinţii plictisiţi care citeau Libertatea pe băncuţă, între Renoir şi Manet. Ca în metrou. (S. S.) * Deputatul Crin Antonescu a declarat că o fuziune între PD şi PNL ar fi ca o căsătorie între persoane de acelaşi sex. Pentru noi, alegătorii, vestea bună este că cele două partide şi-au dat seama că sînt de acelaşi sex. Vestea proastă este că sexul e incert. (M. V.) * Ideea de a procentualiza zîmbetul Giocondei şi de a-i dezlega astfel misterul - 83% fericire pentru că o pictează Da Vinci, 9% dezgust faţă de artistul prea bătrîn, 6% teamă că el nu-i va termina portretul şi 2% enervare pentru că, pozîndu-i, trebuie să stea nemişcată ore în şir -, ideea asta mi s-a părut incalculabil de neputincioasă, lăsînd misterul neatins. (R. C.) * "Poftiţi, intraţi, intraţi şi cumpăraţi, avem di tăti!" - aşa cîntau cîndva membrii formaţiei Planeta Moldova, şi rău fac că nu o mai fac. Mi-am amintit aceste versuri deunăzi, într-un magazin cash-and-carry din care cu greu am reuşit să ies, după ce am stat la coadă în jur de o oră. Dar nu mi-a părut rău - aveau, într-adevăr, "di tăti", inclusiv gem de caise dezpieliţate şi compot de cireşe şi vişine DEZOSATE - tacîmul (ofertă) inclus în preţ. (R. P.) * Recentele ciocniri de natură rasială înregistrate, pentru prima oară, la Sydney mi-au adus aminte de filmul acela al lui Stanley Kramer în care Australia rămăsese ultimul ţărm al unei omeniri pulverizate atomic în urma unui război între China şi URSS, din cauza Albaniei. (R. C.) * O reclamă la o bancă arată o rozătoare (veveriţă?) care stă prin nişte hrube sub pămînt sau scorburi (nu mi-e prea clar). Se face publicitate la nişte credite pentru locuinţe. N-am înţeles bine dacă rozătoarea locuieşte precum cei care aşteaptă un credit pentru o nouă locuinţă sau dacă, în urma creditului obţinut, poţi cumpăra o asemenea gaură de şoarece. (A. M.) E ADEVĂRAT, PENTRU ACŢIUNE S-AR CUVENI UN ŞANTIER ESENŢIAL * Parlamentarii sînt adeseori filmaţi în timp ce citesc ziarele. O fi un mod al posturilor de televiziune de a-i discredita nu doar pe aleşii poporului, ci şi presa. Ce om serios poate să-şi petreacă timpul citind? E adevărat, n-am văzut niciodată vreun parlamentar filmat citind vreo carte. (M. B.) * Acută simpatie pentru broker-ul care, în loc să vîndă o singură acţiune la preţul de 610.000 de yeni, a vîndut 610.000 de acţiuni la preţul de 1 yen. Acestui Jerry Maguire involuntar al cotaţiilor, i-aş scrie un mail în care i-aş spune să nu dispere, tocmai a intrat în istoria bursei. (M. C.) * Chestionate de Libertatea ce pedeapsă cred că li s-ar cuveni violatorilor fiicei lui Marko Bela, majoritatea parlamentarelor noastre au spus: "Să li se taie bărbăţia!". Cu astea vrem să intrăm în Europa!? (a. l. ş.) * Pe strada Polonă, un şantier, un panou şi o inscripţie: "Asiban şi Com-Mark-Co cer scuze locuitorilor pentru disconfortul produs pe perioada execuţiei". Nu vă faceţi probleme, cu disconfortul sîntem obişnuiţi. Da' pe cine executaţi?... (M. V.) * Trec pe lîngă un televizor şi o voce, dintr-o reclamă, îmi spune: "De Sărbători, ne întoarcem mereu la ceea ce contează cu adevărat - ULEI DE ŢĂNDĂREI". Ca să vezi, era cît pe-aci să-mi scape esenţialul. (D. S.)
