Cu ochii-n 3,14
CU ATÎTEA CATASTROFE ÎN JURUL NOSTRU, PENTRU CE N-AM VĂZUT PE NIMENI SĂ VORBEASCĂ ACOLO SUS, ÎN SPATELE ZIDULUI COMPACT DE "FOARTE BINE"? * Săptămîna trecută, emisiunea Miezul problemei, Naţional TV, invitat - prezicătorul Istrate. Se preziceau catastrofe după catastrofe; catastrofe viitoare, dar şi catastrofe trecute. În toată negura de boli, cutremure şi războaie mondiale, un SMS timişorean: "Cu atîtea catastrofe în jurul nostru, pentru ce ne mai agităm să intrăm în UE?". Acum, pe bune, chiar, pentru ce? (S. G.) * Ce comice sînt aplicaţiile astea practice din avion, înainte de decolare, despre "Cum să te salvezi" în caz de accidente... Eu, unul, n-am văzut pe nimeni să se salveze urmînd instrucţiunile însoţitoarelor de bord - decît în filme! Şi-apoi, ce rost are - cum am văzut, în micul avion care mă aducea de la Salonic - să ţi se arate cum să umfli colacul de salvare "în caz de aterizare forţată pe apă": care "apă", din Grecia în România?! Cum îi ziceam vecinului de scaun - ar fi tare să reuşească chestia asta: o aterizare forţată chiar în mijlocul Dunării, pleosc! Ştire: "Toţi pasagerii aflaţi la bord s-au salvat suflînd în colace în raza localităţii Calafat". (a. l. ş.) * La un post de televiziune, se pregătea un interviu în direct de la Camera Deputaţilor. Reporteriţa a apărut în faţa camerei, moment în care preşedintele de şedinţă i-a spus de la microfon că nu are voie să deranjeze lucrările, care tocmai începeau. Reporteriţa a spus telespectatorilor că nu i se dă voie, "dar totuşi noi vom continua". N-a putut "totuşi" să continue, pentru că politicianul de intervievat, care aştepta alături, Crin Antonescu (avînd încă busola la el), a spus în direct că nu mai e cazul să vorbească în asemenea condiţii. (A. M.) * Din ciclul "Cineva acolo sus m-a auzit", daţi-mi voie să vă mai povestesc ceva referitor la staţiile de autobuz impracticabile. Aflîndu-mă ieri tot în staţia I.L. Caragiale, direcţia Piaţa Romană, şi aruncînd priviri pline de reproş unui şofer care parcase, desigur, cum nu se poate mai nepotrivit, numai ce văd un agent de circulaţie care îi bate în geam şi îi spune (a nu se uita intonaţia specifică): "Agent Niculescu de la Brigadă. Actele dvs. la control, vă rog. Nu aţi sesizat că aici este un spaţiu rezervat transportului în comun? Nu aveţi voie să parcaţi". Sorbind fiecare cuvinţel al domnului "agent de la Brigadă", gîndesc cu satisfacţie: "Na-ţi-o frîntă, că ţi-am dres-o!". (R. P.) * Deşi descurajată sistematic, fiică-mea, la cei 8 ani ai ei, vrea să-şi cumpere toate noile apariţii de la Editura Egmont. Anul ăsta a trebuit să aştepte nerăbdătoare vreun sfert de oră în spatele zidului compact format de două june colaboratoare ale Tîrgului Gaudeamus cu legitimaţia la brîu, care nihăiau profesionist: "Uite, fată, marfă, ăstea cărţi...". Am încercat să străpung zidul micului stand. Mi s-a răspuns, cum vă veţi fi imaginat, "Ce, cucoană, eşti la piaţă?". Am şi eu două curiozităţi: cum îşi alege domnul Epstein colaboratorii? Şi cine a luat Trofeul Tîrgului la mitocănie? (S. S.) * Pensionarii de la azilurile de bătrîni din Milano au solicitat autorităţilor locale Viagra la preţ subvenţionat. Consiliera pe probleme de sănătate a Primăriei, Tiziana Maiolo, a fost de acord ("cînd vizitez azilurile, mă întîlnesc cu oameni care, deşi au peste 70 de ani, arată foarte bine şi sînt plini de viaţă", a spus ea), astfel încît a inclus în bugetul pe anul viitor 500.000 de euro destinaţi subvenţionării pilulelor albastre pentru bătrîni. Majoritatea partidelor - şi de stînga, şi de drepta - din Consiliul Local au promis că vor sprijini iniţiativa consilierei. Încă o dovadă că mai există, pe lume, lucruri care n-au conotaţii ideologice. (M. V.) CEI GREI (DINTRE CARE UNII LUMINEAZĂ) RĂSPUND, FĂRĂ EZITARE: "PAGINA SCRISĂ ERA, FIREŞTE, O FEMEIE" * Dacă mergi mai mult de cinci minute pe jos e imposibil să nu realizezi că a crescut în mod semnificativ vîrsta medie a cerşetorilor. În sfîrşit, Matusalem stă unde îi e locul: la colţul străzii, lîngă uşa magazinului, nu la urna de vot unde nu face decît să-i irite pe cei care ştiu cum să aleagă. Altfel, ar cerşi şi ei. (M. B.) * Saddam Hussein are avocaţi grei, între care şi un fost secretar american al Justiţiei. Cum ar fi să fie declarat nevinovat? "Domnu' Saddam, scuze de inoportunare, sînteţi liber. Unde vreţi să mergeţi? Vă dăm o gardă de puşcaşi marini, ştiţi, sînt vremuri cam tulburi." (C. G.) * Industria de Crăciun a început, cu certitudine, mult mai devreme anul acesta decît în alţi ani. Există mai mulţi îngeri, reni (dintre care unii luminează şi dau din cap), ba chiar şi adevărata (vorba vine) poveste a lui Moş Crăciun: Autobiografia lui Moş Crăciun, povestită lui Jeff Guinn, traducere de Marina Radu, Editura Nemira, 2005. Miturile lapone sînt deja aruncate în aer de începutul cărţii: "M-am născut într-o ţară care se numea, pe atunci, Licia, şi care astăzi face parte din Turcia". (I. P.) * După răvăşitoarele Scene din viaţa conjugală, de o violenţă a adevărurilor nicicînd atinsă în cinema (sîmbăta trecută, pe TVR Cultural), la întrebarea: "Vă place Bergman?", răspund, fără ezitare: "Cît Brahms". (R. C.) * O telereporteră la Tîrgul de Carte Gaudeamus s-a vrut spirituală şi a asimilat dificultatea unei lecturi cu greutatea (măsurată în grame şi kilograme) volumului. A primit replici spontane la fel de inteligente: "Mi-am luat cărţi cam de cinci kile..."; "Am cheltuit cam un milion pe kil". În cronica TV cea mai upercutantă, Radu Paraschivescu, în Evenimentul zilei, a fost neiertător: "Urgisită ani în şir de inşi pentru care pagina scrisă era o ofensă impardonabilă, cartea a redevenit obiect de glumiţe inepte". (R. C.) * Ca de fiecare dată, în Grecia, mă amuz şi mă minunez de unele din cuvintele lor - majoritatea, fireşte, însemnînd cu totul altceva... De pildă, "exodos" înseamnă, pur şi simplu, "ieşire", "atoma" înseamnă "persoane", iar "trapeza" - bancă! De unde posibila construcţie: "exodul atomilor din trapez". (a. l. ş.) * Acum vreo şaizeci de ani, în ziarul Le Suractuel (nr. 1) a apărut, semnată cu iniţialele R.M., următoarea ştire: "Azi după-amiază am văzut o femeie tînără care aştepta tramvaiul, la soare, în compania propriului ei trup". R.M. era René Magritte. (D. S.)
