Copilăria lui Felix (II)
În numărul trecut din Dilema veche, Robert Turcescu reproducea o scrisoare a unui bărbat care a suportat ca elev încercarea de fi racolat de Securitate. Experienţa relatată era prea tulburătoare pentru a ne permite să intervenim prin tăieturi, ca să o aducem la dimensiunile obişnuite ale rubricii. În prima parte, elevul de liceu din Ploieşti, nici mai bun, nici mai rău decît alţii, de religie evanghelică, povestea cum a fost luat cu Trabantul de către tov. Marinescu, cel care se ocupa de şcoală, din partea Securităţii. Atunci, tov. Marinescu îmi băga un pumn în gură, rupea hîrtiile şi reîncepea circul cu dictatul. La final eu scriam acelaşi lucru... şi tot aşa: cafteală, dictări, ruperi de declaraţii... apoi venea alt tovarăş, mai odihnit, care relua acelaşi sistem de terorizare a mea, deşi nu aveam mai mult de 15 ani. De la Europa liberă ştiam ce înseamnă să scrii cu mîna ta aşa ceva... te aştepta o armată grea la "diribau" (la Canal, la montat de căi ferate...), sau nu mai luai treapta, sau nu mai intrai la facultate... Din cînd în cînd mă duceau la WC şi, uitîndu-se la mine cînd îmi dădeam jos pantalonii (mi-era jenă de situaţia asta), îmi porunceau "Pişă-te!". Nu-mi venea, că nu mîncasem şi nu băusem nimic de pe la 10. Dar, prin repetarea acestor scene, mă umileau şi mă simţeam prost. Pînă la ora 11 noaptea am scris non-stop, am mîncat bătaie non-stop şi, din cînd în cînd, mai mergeam pe la WC. Apoi ei se schimbau, la început amabili, ca să termine cu mine repede, apoi furioşi şi agresivi... După ora 5-6 seara, eu eram obosit, ei, nu, pentru că se roteau, mi-au adus declaraţiile a cinci colegi, unii colegi buni, care, probabil de teamă să nu fie bruiaţi la treaptă şi la facultate, au dat declaraţii urîte despre mine. E mult de povestit, dar vreau să scurtez: tov. Marinescu e şi acum mare în SRI, un coleg de-al meu, turnător, este acum, atenţie, căpitan în SRI, departamentul antidrog (îl cheamă Frigioiu şi lucrează pe str. Vasile Lupu, acolo unde mergea şi ne turna pe noi). Am rămas mască cînd m-am întîlnit într-o zi cu el şi mi-a spus cine e şi unde lucrează... Mi-au dat drumul pe la ora 11 noaptea, eram speriat, bătut, mi s-a zis să nu spun la nimeni nimic, că altfel o păţesc rău de tot... şi vă spun că am cedat pe la 10 seara şi am scris şi semnat tot ce mi-au dictat. În lista de turnători a intrat şi o colegă. Toţi fugeam de ea şi ştiam toţi că ne toarnă, că ieşea des de la Securitate. A fost pe la căminele de arabi şi negri şi pentru ceva săpunuri Fa şi Rexona (pe vremea aia miroseau frumos!) a rămas săraca gravidă (cam în trimestrul doi al anului patru de liceu) şi în schimbul terminării liceului şi al muşamalizării acestei situaţii ne turna pe noi, pe toţi. Ştiţi că pe vremea aia, dacă se afla că o fată este gravidă, era dată afară din şcoală şi era trimisă la şcoala de corecţie, mai ales că era gravidă cu un negru... Însă ceea ce este cel mai trist, dar şi foarte adevărat, este că unii elevi erau turnători şi o făceau cu pasiune... Li se părea că e ceva să fii elev-securist şi cu viitor în domeniu, care de mic apără patria. E o realitate, să ştiţi! Succes pe mai departe în ceea ce faceţi şi multă sănătate că-i mai bună decît toate! Sorin TABAN
