La om, buna purtare e ca la pom
Am citit de curînd un articol în care, pe un ton grav, cu accente funebre, se prevestea decesul literaturii pentru copii. Mă pregăteam să bombăn apăsat împotriva viziunilor apocaliptice ale autorului articolului, cînd am dat, pe un site al cadrelor didactice şi al elevilor, peste nişte texte folosite la serbările şcolare. Texte care aparţin noii literaturi pentru copii.
Site-ul se numeşte calificativ.ro. Înainte de a trece la textele care mi-au slăbit entuziasmul în privinţa creaţiei pentru cei mici, trebuie să precizez cîteva dintre reuşitele autorilor care scriu acolo: sînt prezentate materiale informative despre examenele profesorilor şi ale elevilor, legislaţia şcolară, topuri ale dascălilor şi liceelor cu merite deosebite, lucrări artistice ale elevilor etc.
O secţiune importantă este dedicată serbărilor copiilor. În multe dintre ele se regăsesc texte clasice din literatura pentru copii, selectate mai mult sau mai puţin inspirat. Dar nu la ele mă voi referi, ci la acelea care par a fi creaţii ale unor amatori, creaţii cărora o minimă cenzură estetică le-ar anula dreptul de a fi prezentate pe o scenă.
De pildă (ortografia şi punctuaţia aparţin autorilor): dintr-o serbare a primăverii, evident, nu putea lipsi ghiocelul, a cărui singură trăsătură evidentă pare a fi aceea că este somnoros: „a ieşit din neaua cu capul în jos / cu genele prinse(!) mic şi somnoros.“ Alta: „ghiocel, ghiocel / mic şi somnoros/ ai sosit pe la noi ca un Făt Frumos(!).“
O altă încercare nereuşită este aceea de a descrie un peisaj de primăvară, într-o poezie dedicată mamei: „Vine primăvara / Ghioceii înfloresc / Deasupra bălţii adînci / Fazanii se încălzesc.“
Altă poezie, de astă dată despre copilărie, cu accente, spre finalul ei, suprarealiste: „(…) Al său e răsăritul în pragul dimineţii / un zîmbet de lumină / ce-n scutece să-l ţină / (…) lasă copilul să se joace pe stradă / pentru el acasă înseamnă la masă / şi desene animate / (…) mai tîrziu anii îl vor închide într-o cetate / din care va trimite solie / un gînd ambalat într-o poezie / (…) lasă-l viaţa atît de mare să fie / de fusta mamei agăţat un băiat.“ Pe o altă pagină, versuri care descriu trezirea crudă la realitate, din lumea poveştilor: „Dar am înţeles ce-a fost / Visul a avut un rost / Noaptea cînd dormeam frapat(!) / O poveste am visat.“
Versurile dedicate Zilei Copilului ne aduc o veste cu totul surprinzătoare, 1 iunie e prima zi a lunii iunie: „La întîi de Cireşar /e un început de lună / aducem copiilor în dar / o lume mult mai bună.“
Altă serbare, dedicată lui Eminescu. Textul pe care urmează să-l spună prezentatorul vorbeşte despre norocul pe care l-a avut Eminescu, acela de a avea limba română „la îndemînă“, noroc de care, probabil, nu s-au bucurat prea mulţi: „Extraordinar este faptul că el nu a trebuit să se lupte pentru a stăpîni graiul românesc, căci acesta i-a fost mereu la îndemînă, ajutîndu-l chiar(!) în realizarea de imagini artistice deosebite.“
Ziua Mamei bulversează cu totul calendarul plantelor (dar şi semnele de punctuaţie): „Vino dragă primăvară / Răspîndeşte peste ţară / Flori de mai stînjenei / Ghiocei şi brebenei.“
La serbarea de sfîrşit de an, bucuria vacanţei este uşor umbrită de efectele crizei mondiale: „Vino vara cea de toţi dorită / Adune vacanţa cea mult aşteptată / Desigur la munte sau la mare, pleacă numai cine are / Sute, mii în buzunare!“
Pentru final, o poezie cu îndemnuri de bună purtare: „Fii cuminte, drag copile, poartă-te frumos şi bine / Căci la om buna purtare este ca la pom: o floare. / Fii cuminte că-ţi stă bine!“
Maria Iordănescu este psiholog.
