La hotel

Publicat în Dilema Veche nr. 696 din 22-28 iunie 2017
La hotel jpeg

M-au fascinat, mereu, hotelurile, viața cel puțin aparent impersonală și tranzitorie din camerele lor imperfecte. Lipsa de definitiv și permanență, incertitudinea confortabilă a identității celor ce locuiesc acolo, aparența glamour-ului formal sau a derizoriului spilcuit și confortul serviciilor. Surpriza poveștilor oamenilor pe care-i întîlnești, despre care te poți mulțumi să nu știi decît lucruri parțiale.

Vacanțele copilăriei de la mare le-am făcut la hotel Siemens din Mangalia – care, pentru vremea de atunci, era din altă lume. Avea un întreg complex de tratament, cu piscină, saună, masaje și gimnastici, baruri și restaurante la care se găsea pînă și Pepsi; veneau străini de pe unde nu te așteptai și puteai vorbi cu ei liber, în vremurile de tristă amintire, fără să te întrebe cineva de la Securitate în ce scop le dai bună ziua. La restaurantul hotelului puteai mînca clătite și dansa pe muzica lui Gil Dobrică. Lifturile aveau liftiere îmbrăcate în roz și impecabile ca niște păpuși Barbie – mie mi se păreau cele mai frumoase femei din lume. Și cele mai bune, pentru că ne lăsau, pe prietena mea din copilărie și pe mine, să ne urcăm cu liftul din etaj în etaj și să facem pe liftierele. Ne plăcea la nebunie să apăsăm pe butoane, să ducem noi oamenii, de la 2 la 7, cu aer profesionist, de comandante de Enterprise.

Cînd mama mea se ducea la interminabilele „proceduri“, eu, pre-adolescentă, rămîneam singură prin meandrele hotelului. Îi învățam și îi luam în stăpînire cotloanele, la fel cum învățam să mă iau în stăpînire pe mine și să fiu pe cont propriu în raport cu o lume mică și impersonală. Un soi de mostră într-o fercheșă eprubetă a lumii mari, necunoscute și înspăimîntătoare de dincolo de zidurile hotelului. Mergeam singură la bazin și-notam încet, dar hotărît, cu capul fix deasupra apei, aparent concentrată în lumea mea, dar observînd cît se poate de bine, cu coada ochiului, oamenii din jur. Număram cu consecvență bazinele, între 25 și 30, țîșneam la început și apoi îmi reglam ritmul, lăsîndu-mă în voia plutirii. Și totuși observam, la cei 13 ani ai mei, dacă și cum se uita cineva din jur la mine. Am trăit, întinsă pe luciul apei și înaintînd impercetibil, dar considerabil, senzații de beatitudine reală. Pentru ca apoi să ajung la apogeul îndrăznelilor mele: mă spălam, mă ștergeam, îmi puneam halatul cu glugă și mă duceam la barul hotelului, de la etajul 1. Acolo, așezată pe un scaun excesiv de înalt, aveam curajul să cer un Pepsi. La pahar. Cu pai. Pe care să-l sorb cît de încet puteam (de fapt, murind de poftă), în timp ce aruncam priviri „fatale“ în jur. Cum văzusem eu că fac, prin filmele polițiste, eroinele cînd se întîlnesc cu vreun detectiv particular pe care vor să-l îmbîrlige cu vreun caz deocheat.

Am crescut și am plecat în vacanțe pe cont propriu, și rar am mai găsit un hotel atît de alambicat precum Siemens-ul copilăriei. Nu era el chiar Grand Budapest Hotel și nu îl avea pe Ralph Fiennes, dar avea potențial. Cu partenerii vîrstei mele, a trecut mult pînă să mai dau de un asemenea hotel. De fapt, nu am mai dat niciodată, dar l-am căutat, perseverent, mereu. Am stat la un hotel comunist în Eforie pe vremea cînd, ca în 4, 3, 2 al lui Mungiu, trebuia să dai buletinul și 50 de lei ca să împarți camera cu o persoană de sex opus (mai ales dacă asta se întîmpla de un 1 Mai care coincidea cu Paștele, în care se intra pe geam în trenul supraaglomerat, iar cartofii prăjiți de pe masa sărbătorească erau vopsiți în culorile tricolorului).

Am încercat tot soiul de locuri mediocre, după Revoluție, pînă cînd, la un reportaj prin Maramureș, în anii ’90, am nimerit în ceea ce mi s-a părut, atunci, Paradisul: un hotel cu un duș formidabil, albastru, cum nu mai văzusem în viața mea. Atît m-a impresionat toată povestea, încît nu mai țin minte exact dacă dușul avea ceva albastru sau cuvertura patului. Cert e că acolo ne am lăsat toți banii și a trebuit să trecem munții pe serpentine ca să putem dormi, pe gratis, în casa unui prieten cu inimă mare și multă palincă.

După experiențele astea extreme, vemurile s-au mai reglementat: am umblat prin lume destul și am stat în hoteluri de toate felurile, cu toate felurile de dușuri, cu șampoane, șervețele, papuci și halate pufoase, minibaruri bucșite, bomboane și chiar ursuleți de pluș pe pernă, Biblii pe noptieră, room service la orice oră și priveliști spectaculoase. Nu mi s-a -luat însă niciodată, de tot, de traiul la hotel. Nu cred că m-aș plictisi să locuiesc într-un asemenea stabiliment o lună sau chiar mai mult, să-i cunosc pe oamenii de acolo și să le aflu poveștile.

Toate astea mi-au revenit în minte tot cu ocazia aniversării de 21 de ani a copilului meu. Ocazie cu care a vrut casa doar pentru el și prietenii lui, și ne-a trimis pe noi, adulții mai copți, în lumea largă, pentru o noapte. Întîi chiar am vrut să plecăm undeva, departe, într-o aventură. După care aventura ni s-a părut și mai formidabilă la hotelul de peste drum, de unde, de alt-fel, se cam vedea și blocul nostru. Care fusese pînă atunci misterios. Iar acum devenise ceva palpabil și plăcut.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.