La centenar de Aperol, măcar un șpriț

Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
La centenar de Aperol, măcar un șpriț jpeg

Era 1919 cînd, undeva prin nordul Italiei, Luigi și Silvio Barbieri au devenit părinții unei delicioase băuturi care acum nu-mi lipsește de pe masă, mai ales vara, căci gustul dulce-amărui răcoritor și aroma ușoară de portocală cam dau dependență. Cei doi frați au gîndit lichiorul numit Aperol, cel care intră în compoziția cunoscutului cocktail Aperol Spritz și care anul acesta face, iată, o sută de ani. La fel ca Bentley Motors și utilizarea calendarului gregorian în România. Și Tratatul de la Versailles s-a semnat în 1919, act care înseamnă încheierea Primului Război Mondial, eveniment istoric de care este legată și nașterea Aperolului: se pare că, la final de război, frații Barbieri au avut o idee numai bună de petrecere a timpului liber.

De această dată nu vorbim despre un local de vizitat, ci despre Aperol Spritz, despre istoria lui, rețeta acestuia, despre cum a rezistat în timp și unde să bei unul excelent în Bucureștiul acestei veri. Cu rol de aperitiv, Aperolul a atras atenția, înainte de toate, prin culoarea deosebită: un portocaliu aprins care ar fi făcut ravagii dacă ar fi existat Instagram-ul pe atunci. Deși are o alcoolemie mai mică decît Campari, de exemplu, mult sub 20%, faptul că e destul de dulce te poate păcăli să crezi că ai nevoie de trei pahare aperitiv, nu doar de unul. Rețeta de bază implică portocale amare și rubarbă, ceva ierburi aromatice și gențiană, dar și extract de chinină, rezultat din scoarța copacului de Cinchona (cunoscut nouă datorită peruanilor, care îl numeau „arborele febrei“), restul fiind un secret extrem de bine păstrat. Un Aperol Spritz înseamnă, de unde și numele: prosecco, Aperol, apă minerală, felie de lămîie sau portocală și multă, multă gheață. Chiar dacă a plăcut de la început, a fost nevoie și de terminarea celui de-al Doilea Război Mondial pentru ca majoritatea tinerilor să descopere bucuriile aduse de gustul și aroma acestei băuturi, deci vorbim despre o popularitate construită încet, în timp.

Astăzi nu prea există local care să nu aibă Aperol Spritz în meniul de bar și, deși rețeta pare simplă, nu întîlnești foarte des un pahar pe care să-l bei pînă la ultima picătură. În acest an, pe care și eu îl serbez în ton cu Aperolul, am ales să îl comand deseori prin București, și așa am ajuns la concluzia că unele dintre cele mai bune ți se servesc la Aria TNB și la Pancakes & More. La Aria TNB, restaurantul cu vedere spectaculoasă asupra Bucureștiului de deasupra Teatrului Național, Aperolul Spritz vine la masă printre tufe uriașe de lavandă, în muzică chill out de plajă pe care să lenevești cu o carte bună. Mai ales prin filtrul unei lumini de soare la apus, portocaliul din pahar se aprinde și mai mult, transformîndu-se într-un soare care arde cuburile de gheață de sub feliile de citrice. În plus, terasa de pe acoperișul TNB este mărginită, în completare, de niște lămîi sau poate portocali, eu nu reușesc să îi diferențiez. Un alt loc neapărat de încercat și despre care am mai scris și aici este Pancakes & More, din Dorobanți, loc cu clătite calde și pufoase ca un suflet de bunică darnică, cu creme și umpluturi de mare sărbătoare, dar și cu un cocktail Aperol absolut delicios, care te trimite, măcar mental, direct pe plajă.

aperol spritz 1 jpg jpeg

Nu știu de ce, dar parfumul I Love Love de la Moschino mă face să vreau să beau Aperol Spritz de fiecare dată cînd îl folosesc. La compoziție seamănă doar la nota ușor amară a citricelor, grapefruit, lămîi și portocal, parfumul în cauză avînd și ceai de trandafiri, crini, scorțișoară. Ceva din mine, prin zona pe unde senzorialul se îmbină cu concretul, reverberează la citricele stoarse în pahar sau în sticluța de parfum, cel mult peste fructele de mare din farfurie, niciodată mîncate ca atare, că doar nu sîntem masochiști.

Rețeta de șpriț a Aperolului s a definitivat prin anii ‘50, dar anul 1919 este anul de referință pentru una dintre cele mai frumos colorate, echilibrate și irezistibile băuturi din zona de cocktail. Din punctul meu de vedere, desigur, aștept oricînd să fiu contrazisă. Sau trimisă într-un loc cu băuturi și mai bune. Cheers! 

Anca Zaharia este, înainte de toate, cititor. Cea mai recentă carte publicată este Suicid, Editura Herg Benet, 2019.

Foto: A. Zaharia

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.