Julia Roberts şi Elizabeth Gilbert

Publicat în Dilema Veche nr. 349 din 21 octombrie - 27 octombrie 2010
Mai mult decît servicii jpeg

Julia Roberts a fost eroina adolescenţei mele prelungite (sau cu siguranţă una dintre ele): personajele ei mi-au împrumutat şi imprimat o serie din idealurile romantice facile prin care, în general, „trebuie“ să treacă orice fată medie care se respectă. Pretty Woman (1990, regia Garry Marshall) – Cenuşăreasa anilor ’90 – este unul dintre acestea. Altele sînt reprezentate de justiţiara din The Pelican Brief (1993, Alan J. Pakula), activista (în sens bun...) Erin Brockovich (2000, Steven Soderbergh), feminista din Mona Lisa Smile (2003, Mike Newell), nonconformista din My Best Friend’s Wedding (1997, P.J. Hogan), sau „cealaltă“ din Closer (2004, Mike Nichols). Meritul Juliei Roberts, în mai toate aceste filme, nu e excelenţa: ci alegerea unor personaje cu care publicului îi e uşor să se identifice. Personaje aparent comune, prototipuri la îndemînă pentru spectatori; dar, în acelaşi timp, nuanţate şi apropriate de delicateţea-sexy a Juliei Roberts. În aşa fel încît mai toate au reuşit să iasă din convenţional. 

În filmul lui Ryan Murphy, Mănîncă, roagă-te, iubeşte (Eat Pray Love, 2010), după cartea lui Elizabeth Gilbert, Julia Roberts are, din nou, un rol care ar putea fi memorabil. Cartea lui Elizabeth Gilbert este perfectă pentru fetele care şi-au petrecut adolescenţa în prezenţa personajelor Juliei Roberts: le duce evoluţia mai departe, de astă dată pe calea spirituală, dar, cumva, tot după reţete. Idilele în sine nu mai pot fi răspunsul la căutările existenţiale feminine. Quest-ul merge către o împlinire mai complexă: întîi găsirea propriei identităţi, a păcii cu tine însăţi, şi apoi, abia, a armoniei într-o relaţie. 

Liz, eroina cărţii şi a filmului, nu se regăseşte în căsnicia sa. Aşa că divorţează, atipic; fără vreun motiv dramatic sau, măcar, dinamic: soţul nu o înşeală, ea nu se îndrăgosteşte de altul. Cauzele hotărîrii ei sînt pur şi simplu... conceptuale: e o chestiune de opţiune existenţială. Personajul Juliei Roberts din Eat Pray Love reprezintă maturitatea celorlalte eroine ale ei anterior menţionate. Demersurile interioare tind să le înlocuiască pe cele exterioare; filozofiile iau locul pasiunilor şi cugetările, impulsurilor. 

Liz poate fi văzută ca eroina maturităţii noastre, a celor care am pierdut timpul visînd la... idile verzi pe pereţi cu Julia Roberts cea fîşneaţă şi fermecătoare de dinainte. Acum, în rolul Liz, Julia e mai serioasă, mai meditativă. Dar, din păcate, şi ceva mai palidă. Şi-a mai pierdut din „strălucirea“ de odinioară. Parcă postura serioasă, uşor fanată, gata să se bucure, dar cu încetinitorul, nu i se potriveşte cine ştie ce. 

De altfel, s-ar putea să nu fie vina ei, ci a filmului. Pe cît de mult mi-a plăcut cartea, pe atît de puţin m-a „zguduit“ filmul. Nu pot să spun că mi-a displăcut: doar nu a avut puterea să mă atingă în vreun fel – nici emoţional, nici estetic. Poate numai în ultima parte, în care e înviorat de un actor special (Javier Bardem). 

În rest, în celelalte părţi, nici partenerii Juliei Roberts nu mi s-au părut cei mai potriviţi. Nici fostul soţ, nici David, nici prietenul ei din Ashram. E adevărat că, privită în ansamblu, atmosfera din fiecare dintre locurile în care se petrece iniţierea eroinei e corect redată, i se prinde „spiritul“: şi în cea italiană, în care Liz învaţă un joie de vivre cu accent culinar; şi în cea indiană, unde limitele accesului ei la spiritualitate sînt clar delimitate. 

Şi cu precădere în cea indoneziană, unde atît joie de vivre cît şi spiritualitatea se întrepătrund în mod liber şi firesc. Care, în combinaţie cu găsirea partenerului potrivit (care poate că s-a întîmplat chiar datorită combinaţiilor celor două) duc la soluţia existenţială ideală. 

Cartea Elizabethei Gilbert oferă soluţii posibile persoanelor cu zbateri existenţiale. Filmul lui Ryan Murphy e doar o palidă oglindire a acesteia. Iar Julia Roberts – diva anilor de foc ai unora dintre noi – poate că ori nu e potrivită pentru un astfel de rol introspectiv, ori reflectă, pur şi simplu, starea la care am ajuns, în ultimul timp, cei din generaţia ei – una mai temperată.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.