Jucării și utopii

Publicat în Dilema Veche nr. 794 din 9-15 mai 2019
Jucării și utopii jpeg

În copilărie, relația mea cu lumea înconjurătoare s-a mărginit, destul timp, la un apartament de bloc socialist de două camere. În care, pentru a supraviețui, trebuia să-mi folosesc imaginația.

Și să am o relație bună cu părinții, pentru că trei persoane în două camere nu era cel mai grozav aranjament. Și totuși, niciodată nu am simțit conviețuirea asta ca pe o povară, ci, mereu, ca pe o bucurie. Aveam camera mea și nu era una obișnuită: oricît de paranoic ar părea astăzi, era plină cu jucării. Și asta se întîmpla în epoca ceaușistă. Totuși, se găseau jucării și pe atunci, fie că era vorba de vestitele păpuși „Arădeanca“, fie de animalele de cauciuc mieunătoare, fie de ursuleții sau iepurii de blană, mașinile, jucăriile mecanice sau ascuțitorile din China. La care se adăugau „perlele coroanei“, jucăriile primite din Iugoslavia de atunci, unde aveam rude, sau chiar din Occident, de unde aveam privilegiul să-mi mai vină pachete. Precum și moștenirile de familie, jucăriile vechi transmise din generație-n generație, precum ursul Ghiță, chior de un ochi și năpîrlit, ori tigrul Aligru, cu blana aspră și aproape inexistentă de la mîngîieri repetate și cu un singur dinte în gura întredeschisă.

Toată această lume artificială, imitație, pe linia kitsch-ului dulce (cu accente, pe alocuri, de sinistru) își avea sensul ei în două feluri, aș zice, în contextul de atunci: pe de o parte, tatăl meu, care nu se simțea în largul lui în România ceaușistă, avea nevoie să evadeze în alte universuri, fie ele de plastic și blană; pe de alta, copil singur la părinți fiind, într-o familie în care fiecare din membrii ei lucra destul și de acasă, a trebuit să-mi găsesc o ocupație. Și cum am fost învățată să fac lucrurile într-un mod complicat, și se pare că asta mi s-a potrivit, am devenit demiurgul de buzunar al dormitorului meu comunist cu trei carpete chinezești maronii, un recamier roșu care începea să se destrame și niște perdele cu Mickey și Donalzi ușor deformați, în variantă neaoșă. Așa mi am ocupat timpul și imaginația de copil zglobiu, dar și ușor matur, creînd o societate democratică paralelă, una de căței și iepuri din blană și plastic. Acolo toți aveau drepturi egale și nici unul nu era exclus de la vreo acțiune ori întîlnire. Nimeni nu era preferat altuia și, dacă existau tendințe de acest fel, erau imediat remediate. Iar tot ce făcea „Banda Bună“ (așa se numea adunătura de jucării de pe raftul negru, confecționat de bunicul meu și de pe patul cîndva de copil) era consemnat de mine într-un carnețel cu coperți groase. Era acolo și un recensămînt, toți aveau nume și, în loc de poze, cîte un desen.

Cum puteam să mă plictisesc? Chiar atunci cînd nu veneau alți copii în vizită, eram prea ocupată cu prietenii inanimați. Pe care nu-i stricam, nu le rupeam gîturile, cel mult le mai făceam păpușilor cîte o coafură alandala sau le schimbam veșmintele. Uneori se întîmplau și mici miracole. Într-o zi a sosit din Germania, de la nașa mea, nimeni alta decît Pippi Langstrumph (Șosețica), eroina lui Astrid Lindgren. Care, ce-i drept, pe vremea de atunci, în România nu însemna mare lucru. Dar arăta, pur și simplu, spectaculos: avea, evident, pistrui și două codițe roșii împletite, precum și niște ochi foarte albaștri. Formidabil și diferit de toată seria mea de păpuși „Arădeanca“ era că avea mîinile și picioarele mobile, se mișcau libere la încheieturi. Și avea un trup moale. Dacă păpușile „Arădeanca“ erau frumoase, dar țepene, ca niște domnișoare de pension, Pippi Langstrumph era firească și liberă, asemenea eroinei pe care o-ntrupa și lumii din care venea. Tocmai de aceea o și controlaseră pînă-n rărunchi, la propriu, la vamă: o tăiaseră în partea moale să vadă dacă nu era ceva ascuns în ea și apoi o cususeră la loc. Cel puțin așa-i auzisem vorbind pe cei din familia mea, cînd sosise…

Ea a devenit preferata mea (deși, conform regulilor democratice, nu le-am ignorat nici pe celelalte). Cîțiva ani mai tîrziu, însă, a apărut o minune care, cel puțin aparent, a surclasat-o (de fapt, tot Pippi, căreia îi ziceam Peppy, în varianta mai anglofonă, a rămas sufletul păpușilor): o păpușă care vorbea, mergea și cînta. Am botezat-o Ciquitita, era epoca ABBA, și am fost îndrăgostită luni de zile de ea, într-atît încît nu numai că o luam cu mine la școală, ci și prin Parcul Tineretului. Deși nu era așa firească precum Peppy, ci genul frumoasă și în alt fel țeapănă.

S-au întîmplat, în același dormitor de bloc socialist, și minuni mai mari decît Ciquitita. Într-o dimineață, cînd m-am trezit, incredibila baie Lego (în premieră absolută pentru vremurile alea, de început de ani ’80) se făcuse singură, peste noapte, și mă aștepta pe carpetele chinezești. Cum s-o fi întîmplat? M-am întrebat și mi-am întrebat părinții. Zîna mării, tot ea a fost, cea despre care am mai mai scris cum îmi lăsa, la Mangalia, jucării pe lampă. Ajunsese și pînă aici…

Nu știu cît de bine sau de rău mi-a făcut toată această mitologie alambicată în care am trăit. Cert e că, printre altele, m-a învățat să nu mă plictisesc singură, să-mi creez lumi mici și posibile în orice spațiu, oricît de imperfect, și să mă agit să le stăpînesc.

Foto: Asociația Muzeul Jucăriilor

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

camasialtita
Greșelile intenționate de pe iile cusute de femeile de pe vremuri. „Știau să-și pună acest semn al bunului simț”
Ia cu altiță se află pe lista patrimoniului UNESCO. Demersul de includere a acestei cămăși în patrimoniul UNESCO a fost pornit în comun de specialiști din România și Republica Moldova.
nava de croaziera Viking Polaris Foto AFP jpg
O americancă a fost ucisă la bordul unui vas de croazieră, după ce vaporul a fost lovit de un val răzleț
O turistă a fost ucisă și alți patru pasageri au fost răniți după ce un un val răzleț (de tip rogue, n.r.) a lovit un vas de croazieră cu destinația Antarctica, a anunțat compania de turism Viking.
vin fiert shutterstock 1207175692 jpg
Rețeta unui delicios vin fiert, cea mai populară băutură iarna. Ingrediente care îl fac senzațional
Băut în cantități moderate, vinul roșu se transformă în leac natural. Iarna, consumat fiert, acționează eficient împotriva răcelilor datorită resveratrolului, o substanță care are proprietăţi inflamatorii.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.