Jocul cu piese albe şi negre

Publicat în Dilema Veche nr. 787 din 21-28 martie 2019
Jocul cu piese albe şi negre jpeg

Dacă l-ar fi întrebat cineva cît de mult îşi iubeşte părinţii, pe o scară de la 1 la 10, el ar fi întrebat de ce nu începe scara de la 0. Părinţii pierduseră punctul din oficiu atunci cînd îi promiseseră că nu o să mai meargă niciodată în vizită la mătuşa Lidia, acolo unde, cînd adulţii stăteau de vorbă, el ar fi trebuit să răsfoiască albumele de artă, să admire tablourile vechi şi statuetele, în loc să „împrumute“ telefonul mătuşii, pe care verişorul mai mare instalase un joc animat de strategie. Acasă la mătuşa, copilul dispărea subit într-unul dintre dormitoare, iar cuminţenia sa era apreciată tacit de toţi ai casei care, de multe ori, îşi pierdeau răbdarea cu el după ce răspundeau de cincizeci de milioane de ori la aceeaşi întrebare, ori obosind să-l supravegheze cînd se căţăra pe rafturile bibliotecii. Odată, luaţi cu vorba, îl depistaseră după ţipete abia cînd ajunsese aproape de tavanul înalt al casei vechi şi se speriase singur de înălţime. Nu mai nimerea cu piciorul raftul de jos, din cauza unor albume de format mare cu gravuri ale şcolii japoneze -Ukiyo-e şi rămăsese agăţat doar în mîini, ameninţînd să-şi trîntească toată biblioteca în cap. Îl certaseră bine şi cu acea ocazie, nu scăpase, dar măcar simţea şi el că îşi merită perdaful. Însă, în ultima vreme, copilul se volatiliza din salon şi, cînd îl strigau, răspundea cuminte, deşi uşor absent, pînă cînd tatăl a avut ideea de a vedea ce face el cînd este atît de liniştit. Cu faţa radiind lumina albastră a ecranului, băiatul nimicea adversari şi pustia oraşe. Beţia cuceririlor virtuale explica pe deplin nervozitatea din momentul plecării şi ulterior. Părinţii nu erau de acord cu dependenţa copiilor de telefonul mobil, aşa că el era singurul din clasă care nu avea unul, iar la mătuşa Lidia recupera, în clandestinitate, privarea de tehnologie.

La unison, părinţii ameninţaseră că nu o să mai meargă niciodată în vizită la mătuşă şi, ceea ce părea iniţial o pedeapsă disproporţionată, se transformase în realitate, căci nu i mai călcaseră pragul de mai bine de un an. Copilul exersase fără succes toate tehnicile de persuasiune pe care le stăpînea. Întîi îşi exprimase dorul de mătuşa, pe care o iubea, de altfel, pentru că ea se bucura mereu atunci cînd vedea iţindu-se pe uşă căpşorul blond al vlăstarului bărbătesc din familie. Asta ca să nu mai pomenim de recompensele generoase pe care le primea atunci cînd o colinda de Crăciun, şi care rămîneau secretul lor pentru că fuseseră interzise de părinţi. Cu ele, copilul îşi finanţa răbdător un plan ambiţios de achiziţii de jucării scumpe, la care părinţii se zgîrceau.

Aceştia rămăseseră impasibili chiar şi atunci cînd copilul a susţinut că doreşte să joace şah cu mătuşa care, şahistă în tinereţe, îl învăţase prematur gambiturile şi siciliana. Într-o vacanţă, mătuşa scosese dintr-un dulap un joc de şah vechi, cu piese frumos sculptate în marmură albă şi neagră. Îl învăţase importanţa diferită a acestora şi, mai ales, cum să deosebească regii de regine, ceea ce era mai dificil, din cauza staturii apropiate. Regii erau un pic mai -înalţi şi aveau o cruce în vîrf, asemeni coroanei de oţel a României, purtată de toţi regii ţării la ocazii solemne. Crucea care lega coroana de cer simboliza deviza casei regale, Nihil sine Deo, nimic fără Dumnezeu. Mătuşa îi explicase că jocul de şah este asemenea unei lupte între două armate rivale, albul şi negrul, care încearcă să se anihileze reciproc, ghicindu-şi intenţiile. Copilul a acceptat ideea, deşi nu putea pricepe de ce regina trebuia să alerge de colo-colo pe eşichier, doar ca să-l protejeze pe rege, şi de ce acesta se mişca cel mai puţin şi mai anevoie, de parcă ar fi fost lovit de gută. De profesie urbanistă, mătuşa obişnuia să compare oraşul cu un joc de şah, în care, deşi poţi observa numeroase amănunte doar privindu-l, nu-l poţi înţelege fără să-i cunoşti regulile şi dinamica, ori fără să poţi anticipa mutările viitoare. Un privitor neavizat ar fi putut descrie în cîteva volume jocul de şah, precizînd numărul de pătrate albe şi negre ale tablei, numărul şi tipurile de piese, înfăţişarea acestora şi dimensiunile, materialele din care erau făcute. Însă nu ar fi putut înţelege scopul anumitor mutări şi nici prevedea rezultatele acestora. Similar, spunea mătuşa zîmbind cu bunătate, nu poţi înţelege oraşul decît jucîndu-te cu el, zi de zi. Copilului îi plăcea să se joace mai ales în parcuri, pentru că străzile erau aglomerate şi, în ultimul an, duceau către şcoală, dar şahul era un joc (sport al minţii, îl corecta mereu Lidia) uneori plictisitor. În ciuda acestei aprecieri, pedepsit fiind, i se făcuse sincer dor să joace şah cu mătuşa, doar că părinţii cei răi nu au marşat, crezînd probabil că-i minte, şi au invocat cu fermitate motive puerile de refuz.

Într-o sîmbătă dimineaţă, pe cînd zornăia asurzitor jucăriile din ladă, în căutarea uneia anume, iar ei credeau că nu este atent la conversaţie, au coborît vocea pentru a discuta despre Lidia. Această laşitate formidabilă l-a enervat atît de tare pe copil încît s-a înroşit la faţă, i-au dat lacrimile de furie, i-a ponegrit în toate felurile şi s-a ascuns la el în cameră, aruncîndu-le din fugă că nu mai vrea să-i vadă niciodată dacă nu-l duc în vizită la mătuşa. Abia atunci părinţii s-au privit în ochi şi au cedat simultan. „N-are nici un rost“, a zis tatăl, apoi s-au urcat tustrei în maşină. Pe cînd copilul îşi savura tacticos triumful, îmbufnat şi neatent la drum, maşina s-a oprit în dreptul unui gard necunoscut. „Nu aici locuieşte mătuşa“, a obiectat el, dar mama l-a luat de mînă strîns şi au intrat pe poartă. Înăuntru, a observat cu uimire un joc de șah uriaş, nesfîrşit, ale cărui reguli însă nu le-a înţeles, poate şi din cauza dimensiunilor prea mari ale pieselor. Albul era, neîndoielnic, în avantaj, dar de ce erau numai regi în acel joc? 

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.
image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.