Încremenirea și lumile

Publicat în Dilema Veche nr. 821 din 14–20 noiembrie 2019
Încremenirea și lumile jpeg

Sînt zile în care, după întîmplări tumultuoase, pur și simplu încremenești. Te așezi pe o canapea și nu te mai poți ridica de acolo. Te eternizezi în postura de spectator. Spectacolul lumii se desfășoară, pe diverse planuri, în fața ochilor tăi. Poți să-l urmărești, dar nu prea mai poți să te implici. Parcă te ține ceva lipit de canapeaua aia, precum pe Al Bundy din serialul de altădată.

Există mai multe lumi pe care le poți urmări de acolo. De pildă, cea de pe geam. Dacă ai norocul ca fereastra ta să dea spre o adevărată junglă, în spatele căreia se întinde o zonă de case vechi, nu te plictisești mai niciodată. Vegetația crește și-și schimbă formele și culorile, de la o lună la alta, de la o zi la alta, ba chiar de la o oră la alta. La prima oră a dimineții, copacul meu care se ițește de după un zid cenușiu cu vreo două hornuri pe el și plin de umbre. Umbrele altor copaci, nici pe departe atît de perfecți precum copacul meu, dar și cea a acoperișului cenușiu, și el dotat cu un horn cochet plasat într-o parte, ca o cușmă pe-o ureche. Hornuri care-mi amintesc de cele din Chim Chim Cher-ee-ul lui Mary Poppins, deși, cel puțin pînă acum, nimeni nu a dansat pe ele. Cu excepția unor pîlcuri de ciori, pescăruși și porumbei locali, care se fîțîie diminețile pe acoperișuri.

Dar nu sînt doar acoperișuri: există și tot soiul de turle și turnuri pe care le place să se așeze. Un turn rotund e preferatul lor. Mai e și unul pătrățos, cu multe fire împrejur, asemenea unui punct de observație. Și două turle de biserici. Printre ele se bagă-n seamă un acoperiș sclipitor, despre care zici că-i de aur.

Toate astea, în lumina de dimineață, pot fi de la cenușii la roz și violet. Apoi soarele se întrevede în spatele pomului perfect, ca o minge de foc, fix printr-o gaură din frunziș. Ca să schimbe lumina în galbenă, aurie, portocalie. Și, în timpul zilei, în cenușie-lăptoasă ori bleu-tăioasă. Culminînd seara cu un albastru spre indigo vîrstat cu galben.

Asta e doar una dintre lumile pe care le poți observa și-n care te poți implica de pe canapea. O alta e cea din ecranul negru și plat. Asta e o combinație de filozofii și iluzii. Fie că e vorba de The Kominsky Method (Chuck Lore, 2018-, cu Michael Douglas, Alan Arkin), un serial mai mult decît inteligent despre bătrînețe și moarte și cum să le faci față, printre altele – dar și despre relații, dintre parteneri și dintre părinți și copii, și despre statutul actorului în lumea de azi. Serial în care n-am auzit aproape nici o replică nelalocul ei și în care am fost fascinată, printre altele, de personajul chelnerului Alex.

Fie că e cea creată de personajele feminine și feministe ale lui Meryl Streep, în filme disponibile acum. Pe lîngă celebra Donna din Mamma Mia! (Phyllida Lloyd, 2008), mai sînt, printre destule altele, vizibile Jane Adler din It’s Complicated (Nancy Meyers, 2009), Kay din Hope Springs (David Frankel, 2012) și Ricki din Ricki and the Flash (Jonathan Demme, 2015), variantele mai mature ale lui Molly din Falling in Love (Ulu Grosbard, 1984) și ale Francescăi din The Bridges of Madison County (Clint Eastwood, 1995). Jane, Kay și Ricki sînt femei mature, în jur de 50 de ani, care își caută identitatea și-ncearcă să-și păstreze feminitatea pe fondul unor relații complicate cu sexul opus și al maternității. Jane e divorțată, fermecătoare și are o carieră reușită. Kay e căsătorită de-o viață și nesigură pe farmecele ei. Iar Ricki a ales o carieră mulțumitoare pentru ea, dar nu fulminantă, în detrimentul familiei. Toate trei împreună alcătuiesc nu doar un tablou al feminității mature, ci și o rețetă de posibilă supraviețuire după o anumită vîrstă. Dar și o lume în care te poți recunoaște, măcar pe alocuri.

O a treia lume, pe lîngă cea de dincolo de geam și de ecran, e cea de după ușa de la intrare. Practic, lumea pe care o numim reală. Care începe să se prefigureze cu bezna temporară, igrasia de pe holuri și gîndacii roșii, mari, care mai urcă tacticos – ce-i drept, rareori – scările. Care se prelungește cu orașul fără trotuare ori cu trotuare excesiv de largi pe care circulă, la grămadă, pietoni, trotinete, biciclete, skateboard-uri, cîini și pisici. În care oamenii achiziționează și consumă diverse chestii, de multe ori în mod disperat. Unde, mai nou, tocmai am fost să ne votăm președintele, într-o secție în care totul a decurs eficient și civilizat. Civilizat a decurs și cînd l-am votat pe Ion Rațiu, pentru prima dată după revoluție. Și apoi cînd l-am votat pe Emil Constantinescu, am sărit în sus de bucurie și am crezut că ni s-a schimbat viața. Pentru scurt timp. Și cînd am făcut sacrilegiul, considerat necesar, de a pune ștampila pe Ion Iliescu ca să nu iasă Vadim Tudor.

Dar și acum, cînd candidatul meu a ieșit pe locul trei, însă rezultatele sînt OK și așa. Și se impune cu necesitate să mergem să votăm și în al doilea tur. Ca să ajungem mai aproape de  normalitatea lumii ăsteia din afară, pe care ne-o dorim tot mai în armonie cu celelalte două. Ba chiar am vrea să le absoarbă, ca să nu mai trăim atît fiecare în turnul lui. Ci să zburdăm, cu folos, în cea exterioară, devenită, brusc, prietenoasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.