În vizuină

Publicat în Dilema Veche nr. 609 din 15-21 octombrie 2015
Cui i e frică de educaţia sexuală? jpeg

Odată cu vremea rea, avem tendinţa să ne izolăm şi să ne îngropăm în interioare, să ne apărăm, semiconştient, de intemperiile dinăuntru şi dinafară într-un loc călduţ, protejat, strălucitor. Să ne adunăm în faţa căminului (fie că acesta e un calorifer electric, un televizor sau un computer, în orice caz, ceva luminos în centrul a altceva) şi să ne bucurăm de aşa-zisa lui strălucire.

E lucru ştiut că puştilor le place să se ascundă pe sub tot soiul de corturi, gata cumpărate ori improvizate din diverse pături sau cearşafuri, sub care stau mai confortabil decît în casă, aşa, pur şi simplu descoperiţi. Acolo, în semiîntunericul de sub cearşaf, lucrurile par mai misterioase şi mai ferite de posibili ochi scrutători. Nu că ar fi în mod real ceva de ascuns…

De altfel, am o prietenă, de o vîrstă respectabilă, care şi-a transformat patul într-un cort în care, practic, locuieşte: mănîncă, doarme, ascultă radio, rezolvă integrame. Şi pare a fi foarte fericită în patul ei.

Nici eu nu sînt departe de felul ei de a trăi. Doar că ideea de pat protejat, în ce mă priveşte, e ceva mai largă. Se extinde de la patul propriu-zis la tot ce-i în jurul lui, la întreaga cameră. Care devine un imens cort, în care obiectele dragi şi neapărat necesare (tot mai multe) sînt aşezate cît mai aproape de tine, în teancuri protectoare. Tot mai multe lucruri trebuie să fie la îndemînă, tot mai multe cărţi care vor fi citite „imediat“, nenumărate carioci, pixuri ori creioane (pentru idei memorabile ce trebuie urgent notate ori subliniate), infinite obiecte mici, kitsch, dar cu valoare afectivă (îngeraşi, pisicuţe, inimioare etc.) e musai să fie îngrămădite prin preajmă, ca să dea o faţă mai umană lumii, altfel, cenuşii. Ca să nu mai vorbim de carnete şi caiete, fiecare dedicate unui alt fel de notaţii (analitice, amoroase, informative, literare), căni, desene, poze de familie.

Ideea e de un soi de cerc afectiv, un cerc de foc, unul magic, care să te apere de intruziunea exteriorului. Exterior care, în asemenea momente, rămîne doar un tablou încadrat în rama ferestrei.

În vizuinile lor, desigur, animalele îşi depozitează chestii utilitare, provizii. Poate cel mult îşi mai aduc crengi ori frunze ca să-şi amenajeze culcuşuri. Noi, oamenii, în bîrlogurile noastre, pe lîngă borcanele cu zacuscă, murături şi gemuri pe care ni le stivuim, vrem să fim asiguraţi şi psihologic, şi afectiv: să ne reducem riscurile şi să ne simţim iubiţi – avem, n-avem de cine. Dacă nu prea avem, suplinim prin aglomerări. Aglomerări sufocante, dar şi mîngîietoare, care nu ne lasă să vedem dincolo de vîrful vrafului de cărţi (fie ele de amoruri, de sfaturi sau de teorii literare) mai mult de cîţiva nori, un mănunchi de frunze şi o seamă de păsări zburătăcind zgribulite.

Ne construim, astfel, un clopot de sticlă sub care mai putem să ne tragem, măcar uneori, sufletul. Cînd afară plouă, depresiv, şi cînd lumea din jur îşi arată, sistematic, impasibila indiferenţă, unii dintre noi tindem să ne construim vizuini subetajate: ne ascundem în cutii din alte cutii, tot mai mici şi mai afunde. În întunericul capitonat, nu prea mai vedem ce se întîmplă, dar ne e un fel de cald şi bine, un cald şi bine finit, limitat, circumscris. Circumscris temerilor, îndoielilor şi frustrărilor noastre, precum şi rănilor pe care trebuie, periodic, să ni le lingem.

Poate exista şi o parte bună: dacă simţim că excesiva protecţie de bîrlog ne sufocă, odată ce ţîşnim de sub cuverturi, pături, plăpumi, corturi şi din cutii, ne recîştigăm puterile lumeşti şi dăm piept mai dihai decît înainte cu exteriorul, ca după o binevenită şi temporară hibernare. După care ne permitem s-o luăm de la început, într-un ciclu personal al alternanţelor izolare-aruncare. Durata etapelor avem voie să ne-o stabilim singuri. Şi dacă, odată ieşiţi din nou în lume, mai emanăm încă, vag, un oarecare iz de naftalină şi mai lăsăm încă o dîră de praf în urma noastră, învăţăm să ne facem că nu le vedem. Şi că nu le observă nici alţii.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.