Vin artiştii, pleacă lăutarii

Publicat în Dilema Veche nr. 491 din 11-17 iulie 2013
Dragoste şi răzbunare jpeg

Pe la mijlocul anilor ’80, apărea un film românesc în care un geolog arătos, de pe plaiurile noastre, intra într-o combinaţie încîlcită, de spionaj economic – Racolarea îi zicea. Filmul era foarte confuz şi făcut cu picioarele, dar se bucura de o distribuţie tare – Florin Piersic, Tora Vasilescu, Ion Besoiu, Constantin Diplan etc. Singurul lucru cu care ai fi putut rămîne din filmul cu pricina era muzica lui Adrian Enescu. În rest, o sumă de clişee imitate cumplit de prost, însăilate fără noimă, puse pe-acolo, să fie. Aveam un coleg de liceu care văzuse filmul ăsta de vreo 15 ori. Nu pentru că era pătruns de calitatea poveştii, ci pentru că personajul principal era un tip care călătorea în străinătate. Colegul şi bunul meu prieten mergea de trei ori pe zi la cinema să vadă filmul, doar pentru cadrele „de afară“. Era obsedat de plecarea din România. Se droga, într-un anumit fel, cu cadrele alea păcălite, în care Florin Piersic juca un român aflat în posesia unui paşaport. Un român care călătorea în Europa, cînd şi cum avea chef. Dincolo de toate astea, însă, colegul şi prietenul meu împrumutase, în modul cel mai vizibil, nişte gesturi şi ticuri ale lui Florin Piersic. Fenomenul era vizibil şi pentru un om cu miopie gravă. Îl vedeam ieşind de la el din casă, uitîndu-se în stînga şi-n dreapta, cu o privire şi cu o gestică identice cu ale lui Piersic, asigurîndu-se că nu e urmărit. Imaginea era de tot rîsul, deşi omul nu era tîmpit deloc. Dar, fără să-şi dea seama, în timp, împrumutase un întreg repertoriu de elemente comportamentale, fără să le fi ţintit anume, în căutarea lui din filmul cu pricina. El era atent la cu totul altceva. La cadrele „din străinătate“. Dar, fără să-şi dea seama, devenise un soi de Florin Piersic. Iar transformarea asta bruscă şi extrem de vizibilă era un efect colateral al observaţiei sale atente. Sau, mă rog, al ceea ce credea el că observa. Întîmplarea face că omul chiar şi aducea un pic cu actorul pe care îl idolatriza jumătate de Românie. Şi, nu o dată, dacă mă duceam pe la el, deschidea uşa, mă poftea să intru, după care, înainte de a o închide, arunca o privire în dreapta şi-n stînga, exact cu acelaşi aer expert cu care o făcea şi Florin Piersic, urmărit de agenţi străini, în... Racolarea.

Componenta mimetică a fundamentelor naturii umane nu e suficientă în explicarea efectelor colaterale petrecute în povestea de mai sus. Instinctul contemporan al autodistribuirii într-un rol are date cu totul schimbate. Apariţia cinematografului şi extrem de rapida transformare într-o industrie cu dimensiuni greu de bănuit joacă, la rîndu-i, un rol fundamental în nevoia actuală de ipostaziere. Iar influenţa asupra spectacolului de teatru, de operă, de dans, a devenit obiectul unor cercetări cu o vechime plasată în imediata apropiere a inventării imaginilor în mişcare, proiectate pe un ecran. Actorul se construieşte, ca imagine, în acest context, într-o grilă fundamental diferită de cea în care existase pînă la apariţia cinematografului. El este, pe de o parte, personaj în filmul în care joacă, dar devine, pe de altă parte, şi personaj al poveştii despre sine. Îl vedem jucînd un rol în care a fost distribuit, într-un film, dar şi în rolul lui însuşi, din „viaţa sa reală“, iar impactul acesteia din urmă poate fi cu mult mai mare decît cel rezultat în urma rolului din film. Televiziunea şi Internetul vin ca o cireaşă pe tort în acest context, îngroşînd toate liniile oricărui desen, pînă la absurd.

Cînd vedem actorul, într-un film de la ora asta, nu vedem doar ce face el în rolul cu pricina, ci toată povestea lui personală, pe care o ştim din ziare, din reviste, din bîrfele spaţiului virtual, din emisiunile de televiziune. Ştim cu cine a făcut amor, cînd, unde, uneori chiar şi... cum. Ştim ce mănîncă, ce bani face din meserie, cum îi investeşte, ce fel de elev era la şcoală, ce spun foştii săi colegi despre el, ştim permanent care e starea relaţiilor din familia sa – dacă o are –, cine îi sînt prietenii, ştim absolut tot. Acest tot, dotat cu anvergură narativă de foarte mari dimensiuni, devine un rol cu impact mult mai mare decît cel izvorît din practicarea meseriei, în film. Rolul acesta se aşază în conştiinţe într-un sertar diferit de cel în care se pune la păstrare afectivă amintirea personajului din film. Povestea rolului pe care îl joacă în „viaţa sa reală“ nu mai intră sub incidenţa ficţionalului, ci se plasează într-o zonă de trecere, între lumea reală şi cea posibilă. O zonă de tranziţie, în care realitatea, imaginaţia, ficţiunea, închipuirea, fabulaţia, instinctele ipostazierii se mişcă în zone netrasate cu graniţe precise.

Intangibilul, prin definiţie, devine cumva tangibil, în momentul cînd privirea spectatorului se poate strecura spre lenjeria intimă a actorului, nu a personajului. Sau, mai precis, asupra lenjeriei personajului din „viaţa reală“ a actorului. O actriţă sau un actor, goi puşcă într-un film – momentan, scoatem din discuţie filmul porno –, produc un tip de reacţie, pe cînd unii şi aceiaşi oameni goi puşcă, în vieţile lor reale, nasc reacţii de impact cu totul diferite. Dar, dincolo de „inginerirea“ şi „megaregizarea“ rolurilor din „viaţa reală“, e limpede că impactul jocului din această categorie de spectacol e mult mai mare decît cel din filmul ca atare.

Însă aici apare o formă de reacţie feroce din partea spectatorului. E ca la vizita de la grădina zoologică, cînd se ignoră avertismentele din categoria „Nu vă apropiaţi! Nu hrăniţi animalele!“. Odată ce s-au creat trepte spre intangibil, odată ce ficţiunea nu mai are graniţă cu realitatea, muşcătura poate surveni oricînd. Azi, muşcătura e regulă. Normă. Practică. Matrice. Aspiraţie. E tot ce a rămas după religie. Dar, despre toate astea, săptămîna viitoare.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

facturi
Românii vor plăti 2-3 facturi deodată la energie electrică. Furnizorii nu au putut modifica softurile la timp
Românii ar putea plăti câte două-trei facturi deodată la energie electrică, pentru că furnizorii nu au avut timp să modifice softurile, având în vedere că OUG 119 a fost aprobată la 1 septembrie.
Submarinul K-219 / Foto National Archives via Yahoo News
36 de ani de la scufundarea submarinului nuclear K-219. Ce a însemnat acest eșec al Uniunii Sovietice
Încă de la începutul războiului din Ucraina, președintele rus Vladimir Putin, precum și alți oficiali ruși, au amenințat Occidentul cu armele nucleare.
310434630 2326037737570220 1751701072247728578 n jpg
Centura Bucureşti Sud: Ritmul de lucru al constructorului rămâne scăzut pe șantierul Lotului 3
Constructorul de pe şantierul lotului trei al Autostrăzii A0 Sud înaintează greu, foarte greu și deloc, susţin reprezentanţii Asociaţiei Pro Infrastructură (API).

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.