Vara, demult, la Bucureşti

Publicat în Dilema Veche nr. 183 din 13 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Obiceiul de a pleca vara în călătorie, combinînd căutarea unor locuri îndepărtate, despre care prietenii ar fi dornici să audă, cu fuga de dogoarea mocnită de acasă, pare să fi apărut în Franţa (care este, oricum, patria "turismului", cuvînt introdus de Stendhal), în secolul al XIX-lea. Reportajele prilejuite de asemenea expediţii încep să cuprindă şi Dunărea de Jos, după ce Principatele Unite au avut o Capitală deschisă vizitelor pe care, în urma diplomaţilor şi comercianţilor, le făceau ziariştii, atraşi de subiecte exotice. Un asemenea călător atras de farmecul Orientului a fost şi Albert Millaud care, coborînd de la Viena la Constantinopol, şi-a publicat relatarea mai întîi în foiletoane trimise pe parcurs, apoi într-un volum intitulat Voyages d’un fantaisiste (Paris, 1873). Venit cu trenul de la Pesta, el s-a îmbarcat la Buziaş pe un vapor austriac, pe care l-a schimbat la Turnu-Severin cu altul, francez. Pe drum, a aflat că va intra într-o ţară care "produce grîu pentru lumea întreagă", ceea ce, chiar atunci, era o exagerare. Printre tovarăşii de călătorie îi place să o amintească pe "prinţesa văduvă Ghika": aceasta, "franceză prin naştere", se întorcea la Bucureşti pentru afaceri, dar suspina după Parisul de care se despărţise de cîteva săptămîni. Era, desigur, Aurélie de Soubiran, care fusese măritată cu beizadea Grigore, fiul domnului muntean din 1822-1828, şi care, între alte opere literare, a scris şi o carte despre români. Erau şi alţi "valahi" care cunoşteau perfect Parisul, citiseră tot, chiar ultimul roman al domnului Octave Feuillet, lectura lor zilnică fiind Figaro şi Le Gaulois. Aceşti orientali primitori l-au convins să vină la Bucureşti, împreună cu doi compatrioţi medici pe care-i întîlnise pe vapor. Primele impresii le-a înregistrat ca oaspete al unui "nabab": se vede că erau mai mulţi pe atunci. Pe acesta îl chema Ulise Creţianu. Avea reputaţia că, odată, l-a chemat pe prefectul de Bucureşti ca să-l aştepte la gară, se povesteau istorii fabuloase despre casa lui, unde mobilele, covoarele, vesela şi bucătarul erau de la Paris. Dădea mese somptuoase la care invitaţii, "toţi educaţi la Paris, vorbind franceza cea mai pură, erau îmbrăcaţi, coafaţi, înmănuşaţi, încălţaţi ca la Paris, iubind Franţa şi citind doar ziarele franţuzeşti". Prin urmare, Bucureşti nu putea fi decît Parisul Orientului. Seara se termină la grădina Raşca, unde se pot vedea "toate femeile uşoare ale demi-mondului românesc", dar şi acolo muzica - valsuri şi arii de operă - este ca în Franţa. Ziaristul l-a întîlnit pe Grigore Ventura, deputat, gazetar, avocat, poet, pianist, tipul omului de lume - portret foarte asemănător cu caricaturile lui din presa epocii. El şi alţii de seama lui i-au explicat francezului nostru că bucureştenii sînt "parizieni de Gerolstein", aluzie la opereta lui Offenbach, şi că oraşul lor este "un Eden isterico-epileptic". Găsesc că exagerau: ce-ar zice dacă ar vedea ce e acum? De altfel, şi singur şi-a făcut o părere destul de nefavorabilă: "Bucureşti are înfăţişarea unui sat mare, lipsit de monumente, rău pavat şi în general prost întreţinut. Te-ai crede într-un mare oraş de provincie, unul dintre cele mai urîte. Casele sînt mici, fără caracter: cele mai multe au un singur etaj şi sînt toate prevăzute cu o grădină, adeseori foarte mare. Oraşul pierde din această cauză ca perspectivă, ca animaţie, dar locuitorii cîştigă răcoare şi linişte". Zilele astea, înţelegem avantajul pe care un occidental în treacăt nu ştia să-l aprecieze îndeajuns. Partea din oraş pe care a cunoscut-o cel mai bine a fost Şoseaua, unde, ca pe Champs Élysées, se încrucişau în galop trăsuri elegante. Birjarii erau "muscali", adică lipoveni scapeţi. La Herăstrău, grădina era deschisă noaptea, ca ţiganii să cînte pînă în zori muzica populară, primitivă şi monotonă pentru urechile acestui străin. Cînd el încearcă să se ridice la judecăţi mai înalte, nu reuşeşte totdeauna. "Populaţia în Bucureşti se compune din nobilime, numeroasă şi ilustră, şi popor, care se recrutează din ţărani şi din foştii şerbi legaţi de glie". Despre reforma lui Cuza ştie doar vag. Totuşi, el, care venea dintr-o nou-nouţă republică, dezaprobă aristocraţia pentru viaţa ei de huzur şi risipă. Ţăranul, al cărui costum pitoresc e descris destul de exact, îi evocă tipul roman, de o maiestate clasică. Limba, care seamănă cu italiana, i se pare frumoasă şi sonoră. Încrederea pe care Millaud o arată pînă la urmă faţă de generozitatea şi hărnicia românilor se datorează probabil întîlnirii cu Kogălniceanu, "omul care a făcut cel mai mult pentru această ţară de curînd născută... Scriitor distins, orator de prim rang, fost preşedinte al Senatului şi de mai multe ori ministru, recunoscut şi aclamat de tot poporul, el este un om simplu şi modest, cu o înfăţişare burgheză, vorbind în chip desăvîrşit limba franceză şi, înainte de toate, om de gust". Şi aceste cuvinte îndreptăţite se încheie astfel: "El este adevăratul burghez de la Dunăre, iubindu-şi ţara aşa de mult încît îi dau lacrimile cînd vorbeşte de ea. Deşi e retras astăzi din viaţa publică, toţi românii sînt cu ochii aţintiţi asupra lui, privindu-l ca pe o providenţă, care, într-o bună zi, va da semnalul învierii". Aşteptare ce avea să se realizeze întocmai cinci ani după aceea, în 1877.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.