Un elev cucereşte cel mai rîvnit vîrf din lume

Publicat în Dilema Veche nr. 478 din 11-17 aprilie 2013
Dragoste şi răzbunare jpeg

Pornit într-o escaladă temerară, Nick D’Aloisio – un elev care studiază la una dintre cele mai bune şcoli de la Londra – a reuşit să cucerească un vîrf al celui mai dificil lanţ muntos din lume – Lanţul Munţilor de Bani.

Treaba s-a petrecut foarte repede. Tînărul e foarte talentat, şcoala e de elită, mama e avocat, iar tatăl e vicepreşedinte la Morgan Stanley, una dintre cele mai mari corporaţii financiare ale lumii – dacă nu cea mai mare. Prin urmare, condiţii ideale de ascensiune. Nick a fost pasionat de computer încă de mic. După ce a primit, pe cînd împlinea 9 ani, un MacBook, micuţul s-a apucat să monteze filmuleţe, să intre în tainele programelor de editare, să butoneze cît e ziua de lungă. Se vede că, pînă la urmă, cu mare folos. Acum doi ani, a creat o primă aplicaţie pentru smartphone. Unii au zis că e o prostie, alţii au lăudat-o. Dar aplicaţia a intrat în circuit. Pînă la urmă, a făcut nişte bani frumuşei cu ocazia asta. Avea doar 15 ani. Evident, chestia l-a ambiţionat să meargă mai departe. Ceea ce a şi făcut. Aşa s-a ivit creaţia cu care a dat lovitura. Îi zice Summly. E o aplicaţie care rezumă conţinutul ştirilor, pentru a fi citite mai lesne pe smartphone. Apple a lăudat lucrarea, iar Yahoo a cumpărat-o, făcîndu-l pe Nick mai înalt cu vreo 30 de milioane de dolari. E o cifră vehiculată de presă, pentru că, evident, suma din contract nu a fost dată publicităţii. La data semnării contractului, Nick avea 17 ani.

Dar povestea e mult mai spectaculoasă decît atît. Încă de la prima aplicaţie, Nick a atras atenţia unor investitori. Unul, de pe la Hong Kong, l-a inoportunat imediat pe ingeniosul elev londonez cu vreo trei sute de miare de coco. Scurt. Să aibă de buzunar, cît concepe aplicaţia. Dar, la modul cel mai serios, drumul aplicaţiei spre muntele de bani nu e deloc simplu. Pentru Summly, ca să se poată concentra pe afacere, Nick şi-a îngheţat studiile. A făcut o prezentare a situaţiei sale în faţa conducerii şcolii, cerînd o păsuire, o aprobare de a nu frecventa cursurile o vreme. Pe urmă, s-a concentrat pe mecanismul afacerii. A făcut angajări şi a căutat investitori care să-i susţină ideea. Aşa s-a ales cu nişte parteneri. Printre ei, Rupert Murdoch, Ashton Kutcher, Stephen Fry şi, cu voia dumneavoastră, ultima pe listă, Yoko Ono – care nu s-a băgat mai mult, adică să dea ea sfaturi, să aibă păreri, să despartă grupul de susţinători.

Acum, Nick e tot elev. Dar, odată cu bănetul, a primit şi o ofertă de muncă, tot la Yahoo. Cum – Doamne, iartă-mă! – face cu şcoala, n-aş putea să vă spun. Cînd îşi face şi el temele, cînd mai trece pe la cursuri, cînd apucă să muncească la serviciu şi cînd poate să găsească nişte minute pentru Bloomberg, CNN, BBC? Zău, nu-mi dau seama. Încep să fiu foarte îngrijorat pentru situaţia şcolară a lui Nick. Dar mă gîndesc, totuşi, că, dacă s-a descurcat pînă acum, cu atîtea pe cap, s-o descurca el şi de acum încolo.

Unii ar putea să spună că asta nici măcar nu e o poveste: „Atunci cînd îţi trăieşti viaţa pe la Melbourne, Perth şi Londra – nu pentru că ai tăi sînt detaşaţi sau în delegaţii pe la combinate siderurgice – viaţa arată altfel. Cînd tac’tu e ditamai vicepreşedintele uneia dintre cele mai bogate companii din lume, cînd mama – avocat – se poate ocupa de contractele copilului, sigur că-ţi sar în ajutor Rupert Murdoch, Ashton Kutcher şi Yoko Ono. Şi sigur că treaba merge uns, pe un drum întins, spre culmi nebănuite de profit şi spre grămezi de bani. Da, e drept, copilul e deşteptuţ, da’ nu se compară cu alţii, poate mai deştepţi, din ţările sărace, sau chiar de-aici, de la noi, de la Bîrlad, Dorohoi sau Floreşti. Chiar dacă Floreşti e atît de aproape de Cluj... Ăştia ar putea ei să aibă idei mai multe decît Einstein şi Hawking la un loc, dar tot degeaba. Nu i-ar băga nimeni în seamă.“

Alţii, dimpotrivă, ar putea spune că ăsta e un punct de vedere specific frustrării şi îngustimii provinciale. Elita, ereditară sau meritocrată, se plămădeşte prin definiţie în zona performanţei, certificîndu-şi capacităţile şi valoarea prin rezultate clare. „Putea Nick să fie copil de bancheri la a şaişpea spiţă, putred de bogaţi, dacă nu avea ceva în cap, nu avea de unde să scoată ceea ce a făcut. Bun, hai să zicem, mama şi tata îţi dau ajutor să dezvolţi ceva. Dar trebuie să ai o idee tare, care să merite a fi susţinută. Şi să mai terminăm cu tînguielile astea din cartierele paupere, doine de jale ale unei lumi care îşi inventează obstacole materiale doar pentru a-şi camufla lenea cruntă, indolenţa şi ura pe succesul altora.“

Pînă la urmă, toată lumea are dreptate, în funcţie de perspectiva din care priveşte spre povestea lui Nick D’Aloisio. Însă nu acolo e problema. Nu în definirea meritocraţiei, a genialităţii sau a palierului financiar de la care se trăieşte o viaţă lipsită de griji. O altă poveste interesantă e şi cea în care ideea devine obsesia unei lumi întregi – „Trebuie să ai o idee şi dai lovitura!“ Convingerea, speranţa, obsesia că, odată identificată găselniţa, urmează îmbogăţirea rapidă, trecerea la o viaţă fără griji, scăparea, evadarea din real. Lumea e un ghetou, mai spălat sau mai ponosit. Evadarea din universul ăsta se poate face doar dacă ai o idee genială. Ai făcut banul şi ai sărit gardul dincolo, într-o altă lume, într-o altă existenţă. Viaţa ca proces, dezvoltare, acumulare, desăvîrşire devine ceva ridicol şi inadecvat. Morala se rebranduieşte zilnic, iar eticile se redefinesc de la un minut la altul. E firesc. Ne grăbim. Dacă, între timp, unul are o idee?

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.