Teza de abilitare: birocraţie sau maculatură?

Publicat în Dilema Veche nr. 426 din 12-18 aprilie 2012
Odă dulceţurilor  jpeg

Dezbaterea este un lucru rar prin societatea românească, sau cel puţin eu n-am prea văzut ca acest drept atît de necesar democraţiei să funcţioneze pe la noi. Statul mimează nevoia de reacţii la un proiect sau altul, anunţă lansarea unei dezbateri, dar, în acelaşi timp, ştie că poate, fără mari probleme, să-şi impună punctul de vedere, chiar dacă el este în devafoarea cetăţenilor. De ce? Păi, cetăţeanul, intelectual sau simplu spectator al schimbărilor cotidiene, se plictiseşte repede. Adică cum să dezbată onest şi cu argumente un proiect, mai mult de două zile? Adică cum să propună o alternativă, un alt proiect, o opinie solidă, susţinută de argumente? Cel mult, cetăţeanul nostru se poate inflama, striga „jos guvernul!“ sau „aşa nu se mai poate!“, discuta pe la colţuri, enerva peste poate cu „auzi, domnule, să propună o lege pentru noi şi pe noi să nu ne întrebe? Păi, trăim în democraţie, le arătăm noi lor“. Dar două zile trecute, revolta s-a stins, de lege s-a uitat, o alta i-a luat locul, iar platitudinea domneşte şi lucrează cu sîrg: „Ce pot eu să fac? Ăştia au hotărît tot. Nu poţi, domnule, să faci nimic în ţara asta“. Nici măcar n-a încercat, nici măcar nu şi-a propus să încerce. La astfel de discuţii sterile am participat mulţi dintre noi, participăm încă. Un subiect animă spiritele, adună breasla, inflamează creierele, face să curgă litri de alcool, tone de ţigări, hectolitri de cafea, şi se evaporă cu zorii zilei următoare. Cam aşa s-a întîmplat şi cu „dezbaterile“ din jurul proiectului, devenit între timp lege, privind teza de abilitate. Pe la colţuri am auzit mult despre noi „care nu ne vom lăsa duşi aşa...“, despre petiţii online, despre proteste, despre proiecte paralele, despre, despre... Dar niciodată această masă de „revoltaţi“ n-a reuşit să se coaguleze într-o masă critică cu un proiect alternativ şi viabil la legea propusă. Sau măcar cu un protest care să impună un punct de vedere...

Teza de abilitate ne transformă, fără doar şi poate, în nişte slujitori ai birocraţiei, capabili să numere rîndurile, caracterele, cu spaţii sau fără spaţii, paragrafele, articolele, recenziile, cărţile, conferinţele, dar „incapabili“ să producă o idee. Şi asta dintr-o simplă „comoditate“ legislativă; nimeni nu este interesat de acest lucru. Viitorul coordonator de teze de doctorat trebuie mai întîi de toate să ştie să se laude bine... să ne înţelegem, i se cere să vorbească despre sine în termenii cei mai „excelenţi“ cu putinţă „de minimum 150.000 de caractere şi de maximum 300.000 de caractere (inclusiv formule)“. Cu spaţii sau fără spaţii, candidatul are, pentru prima dată, şi chiar obligatoriu, dreptul la o egolatrie. Cum mulţi dintre intelectuali nu sînt străini de orgoliul şi vanitatea „covorului roşu“, pînă la urmă el reuşeşte să se laude cu sîrg între 75 şi 150 de pagini. Dar... trebuie să o facă în limba engleză. De ce în limba engleză, cînd limba oficială a statului român este limba română? De ce în engleză, cînd opera candidatului este despre Mihai Viteazul şi prima legare de glie? Păi, se presupune că societatea academică din România, deşi capabilă să se laude pe 150 de pagini în limba engleză, este incapabilă să se şi „evalueze“. Cu alte cuvinte, experţii de peste mări şi ţări se vor pogorî la poalele Carpaţilor să verifice cît din egolatria ştiinţifică şi academică este pe bune, şi cît este balast. Cum îşi vor da seama? Pe ce criterii? Asta nu mai ştii şi cred că nici propunătorii legii nu ştiu prea bine. Cît despre operă – opera care ar trebui să-l consacre şi care ar trebui să dea cu adevărat seama despre evoluţia cercetătorului matur... –, se reduce la vreo zece pagini, „maximum 25.000 de caractere“, unde „se prezintă planuri de evoluţie şi dezvoltare a propriei cariere profesionale, ştiinţifice şi academice, respectiv direcţii de cercetare/predare/aplicaţii practice şi moduri probabile de acţiune pentru punerea în practică a acestora“. Tot în engleză, că de...

În alte ţări, teza este un moment important în cariera oricărui cercetător. Realizarea unei astfel de opere durează trei, patru, cinci ani şi, dincolo de egolatria inerentă, cercetătorul pune pe masa evaluării opera sa de maturitate. În ştiinţele umaniste, simpla egolatrie nu este suficientă, ci o teză consistentă, pe un subiect important, care să propună ceva util este mai mult decît necesară. Că altfel... candidatul nu este luat în serios. Pînă la urmă, la noi, oricine poate să scrie cele 150 de pagini de ego, le dă la tradus, le susţine, într-o engleză aproximativă, în faţa unei comisii care, luată la bani mărunţi, n-ar îndeplini în veci noile „criterii de performanţă“. Problema mea este de eficienţă. Ce faci cu cele 150 de pagini? În engleză? Pentru care ai plătit vreo 2000 de euro? Cine e interesat să publice varza egolatră? Nimeni. La ce foloseşte în cariera de după abilitate? (Sau evoluţia se opreşte aici?) La nimic. Pe scurt, şi după umila mea părere, teza de abilitate promovează maculatura şi birocraţia inutilă, cu concursul tacit al unei societăţi care nu iubeşte dezbaterea şi care nu este pregătită să-şi asume consecinţele.

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.