Șukran! - Al-Jazeera, regele și polițistul

Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

În această parte a misivei mele, prea’nţeleptule cititor, voi spune că una dintre cele mai reale surprize ale şederii mele în Qatar a fost televiziunea pe nume Al-Jazeera. Probabil că şi dvs., cînd treburile sau funcţiile vă mai plimbă prin lume, deseori mai daţi – prin camere de hotel – peste acest post carele vorbeşte de ani buni în numele lumii arabe (sau a unei părţi a ei). Pînă acum, eu l-am cam trecut cu vederea. Nu pentru că m-aş fi aşteptat să văd pe ecran – precum sună clişeul – decapitări de oameni îmbrăcaţi în portocaliu etc., ci pentru că aşa e clădită mintea umană: oriunde ar duce-o picioarele, prima dată caută ceea ce-i este familiar. E mult mai probabil ca un occidental, oriunde ar ajunge, să-şi priponească telecomanda pe posturile – de la CNN la TV5, via Boomerang – pe care le priveşte şi acasă. 

Doar că eu, o!, cucernicule martor al spuselor mele, iată că nu ştiu cum se face că-ntr-o dimineaţă, cum leneveam în patul moale şi nu prea mă-nduram să-mi bag picioarele-n papucii de sub el, deodată dau cu ochii de o fată frumuşică foc care-mi zîmbea pe englezeşte şi care avea în vene sînge arab cam cît avea şi televizorul JVC pe ecranul căruia ea spunea oarece. Ba încă frumuşica părea indiancă, după chipu-i; iar mai apoi, pe urmele ei, mi-au dat bineţe un tînăr de culoare, o doamnă cu trăsături nipone şi tot aşa, ca şi cum Turnul Babel ar fi reînviat în bătaia telecomenzii mele. Cam acesta este Al-Jazeera English Channel, care emite (ca şi frăţiorul său original, în limba arabă) din capitala Doha. În zilele următoare erau aşteptaţi, în conferinţa la care participam, atît Wadah Khanfar (directorul general al Al-Jazeera Network) cît şi David Foster, fost prezentator vedetă la Sky News-ul britanic, apoi angajat din 2005 la postul din Doha, contra unei sume de contract pe care unii dintre noi – y compris Andreea Esca sau Rodica Culcer – am putea-o găsi indecent de încurajatoare. Ce vreau să zic: explozia, în ultimul deceniu, a posturilor arabe prin satelit pare a avea directă legătură cu o reală competiţie în domeniul ştirilor: în primul Război din Golf (la începutul anilor ’90), ca şi imediat după 2001, piaţa imaginilor despre zonă era dominată categoric de CNN. Între timp, prin posturile arabe care emit şi în engleză – precum qatarez-ul Al-Jazeera, sauditul Al-Arabiya etc. –, situaţia s-a mai nuanţat. În termeni de soft power – cum ar spune politologul Joseph S. Nye –, statele arabe doresc să aibă propriul purtător de cuvînt şi propriul lor ecou în fluxul ştirilor de pretutindeni. Pe scurt, aşadar: varianta în engleză a Al-Jazeera, cu amalgamul ei de anchor-i de diverse naţii, e notabil de profesionistă iar programul matinal (pe care l-am văzut cîteva zile la rînd) mi s-a părut complet şi echilibrat. Desigur, are şi lipsuri: de exemplu, cît timp m-am uitat eu la el, n-a amintit nimic despre dna Briana Caragea şi nici despre dl Irinel, dar – e drept – nici alte catastrofe (cum ar fi mesaje de la Al-Qaeda) n-am văzut pe-acolo. 

În rest, să mai spun că, dacă vrei să munceşti prin Qatar, ai unde: vorbim despre una dintre ţările cu cel mai mare venit per capita din lume, inclusiv prin faptul că au descoperit rezerve mari de gaze naturale şi petrol (şi e, cred, cel mai mare exportator de gaz lichefiat din lume). În legătură cu cei ce muncesc, iată că termin povestea pe care v-o-ncepusem săptămînile trecute (n-am aflat-o de la TV, dar e drăguţă): Se spune că monarhul locului, emirul Hamad bin Khalifa al-Thani, a ieşit într-o seară cu şoferul său prin oraş şi, în faţa unui mall, doar ce apare înaintea maşinii un poliţist care le arde o amendă pentru parcare neregulamentară. Pe loc, şoferul a încercat să se tîrguiască (în definitiv, totul se cam negociază în lumea arabă), dar poliţistul nu şi nu, se ţinea tare şi completa cu pixu-n catastif. Taman atunci emirul, de pe bancheta din spate a maşinii, coboară geamul fumuriu. Poliţistul, cînd vede cine e destinatarul de jure al amenzii, se albeşte la faţă a leşin. Dar – spune mai departe povestea – poliţistul nu numai că n-a fost mustrat de rege, ba chiar ar fi fost gratulat. O fi aşa, n-o fi aşa – cine mai ştie? Lumea arabă e întreţesută de poveşti şi, în vîntul serii, cînd boarea tare călduţă îţi usucă buzele şi ochii iar singura alinare e un ceai verde ne-ndulcit, dintr-odată îţi devine clar de ce Şeherezada s-a născut pe-aici pe undeva, prin ăst colţ de lume. 

...Dar iată că aici povestitorul, ca umil nepot autorevendicat al Şeherezadei ce este, încheie totuşi scrisoarea, vă mulţumeşte (şukran!) pentru răbdare şi, ca să respecte tradiţia, încalecă şaua unui avion ce-o ia spre Vest, peste nisipuri şi peste cămilele katharrei-lor neobosiţi ce încă mai caută – ca şi acum 2000 de ani – apă prin deşert.


Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. El scrie pe blogul Geopolitikon.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic