Referendumul, Epoca Luminilor şi puţulica unui musulman

În cursul lunii iunie a.c., în Germania, în oraşul Köln (sau Cologne, pentru cei ce iubesc apa de colonie No 4711), s-a petrecut următoarea întîmplare: o familie de religie islamică a dorit să opereze asupra micului lor fiu (relativ) nou-născut o circumcizie; numai că cel ce trebuia să îndeplinească acest ritual probabil că nu s-a priceput prea bine... sau poate că era prea cald în apartament... sau poate că ustensilele nu erau foarte curate... sau poate că două din aceste trei posibilităţi şi-au dat întîlnire, spre nefericirea micuţului, a cărui tăietură s-a infectat – şi astfel juniorul circumcis a fost, într-un tîrziu, dus la spital.

Acolo, medicul care l-a luat în primire s-a cam speriat de ce-a văzut la puţulica micului pacient – şi a anunţat poliţia. Poliţia a deschis un dosar, care a ajuns pe masa tribunalului din Köln. După ceva deliberări, oamenii legii au interzis operaţiile de circumcizie a băieţeilor în aria lor de acoperire. Motivarea deciziei se regăseşte în chiar Constituţia Germaniei: există acolo un articol care spune că toate manifestările religioase sînt ocrotite de lege, dar mai există şi un articol care spune că integritatea fizică a oricărui individ e sacră şi orice atentat la adresa ei e pasibil de pedeapsă. Pesemne că nimeni nu s-a gîndit pînă acum că cele două articole ar putea intra în conflict între ele.

Pentru a nu părea ofensator în faţa celor pentru care religia şi tradiţia sînt mai importante decît însăşi viaţa, tribunalul din Köln a sugerat că acele familii care vor să-şi circumcizioneze tinerii bărbaţi s-o facă după vîrsta de 14 ani a acestora – astfel încît ei să fie conştienţi şi, eventual, să-şi dea acordul. Numai că nimeni nu bănuia ce scandal va ieşi de aici.

Ca prin magie, trei religii care îndeobşte mai au cîte un dinte una împotriva celorlalte – mă refer aici la bisericile ce girează evreii, musulmanii şi creştinii din Germania – au arătat „un rar spectacol de unitate“ (citez dintr-o depeşă Reuters, 12 iulie a.c.) şi au condamnat la unison decizia curţii din Köln. Mai mult: deşi totul plecase – repet – de la circumcizia unui fiu de musulmani, pe 12 iulie a.c. s-a întrunit la Berlin o adunare de trei zile a unor rabini din toată Europa – şi ea a statuat că decizia tribunalului respectiv e un atentat la libertatea religioasă şi o „ameninţare la adresa existenţei comunităţii evreieşti din Germania“. În cursul săptămînii în care dvs. citiţi aceste rînduri, cîţiva rabini ai evreilor, cîţiva clerici musulmani şi cîţiva preoţi creştini se vor întîlni la Stuttgart pentru a cădea de acord asupra unor strategii comune de luptă împotriva deciziei tribunalului din Köln – care, chiar dacă se aplică numai în aria de referinţă a acestui oraş, poate constitui un model şi un precedent şi pentru alte tribunale regionale.

Evident, în judecarea acestui episod există o jumătate plină şi una goală a paharului – depinde pe care sînteţi dispuşi a o vedea. Partea bună e că trei comunităţi atît de diferite – religios vorbind – au găsit, prin reprezentanţii lor, iată, o redută comună de apărat. În Germania sînt cca. 120.000 de evrei şi cel puţin 4 milioane de musulmani (majoritatea acestora din urmă originari din Turcia). Faptul că aceşti cetăţeni, evrei şi musulmani – sau cel puţin, mă rog, clerul lor – se simt ameninţaţi şi ofensaţi în comun reprezintă o dovadă a sănătăţii civice: în fond, individul nu trebuie să asculte orbeşte de stat, dacă deciziile acestuia sînt nedrepte.

Dar mai există şi un revers al monedei: o seamă de jurişti şi de intelectuali germani au argumentat că interzicerea circumciziei băieţilor face o pereche normală cu interzicerea „circumciziei“ fetelor. După cum se ştie, în majoritatea statelor civilizate practica operării clitorisului la tinerele fete (existentă încă în unele comunităţi musulmane) e considerată o mutilare şi e prohibită. De ce, atunci – spun juriştii –, să se creeze această segregare sexuală: adică o formă de mutilare interzisă la fete să fie permisă la băieţi?

Grea chestiune, trebuie să recunoaştem. Ea pare anecdotică – dar cineva ar putea spune că întreaga filozofie ce stă la baza Europei, întreaga Weltanschauung ce a urmat după Epoca Luminilor, se află în discuţie. Elveţienii, printr-un referendum, au interzis minaretele în peisajul lor; francezii şi belgienii, prin lege, au interzis portul voalului islamic femeiesc; olandezii au încercat, tot prin lege, interzicerea cerinţelor restrictive ale cărnii halal din galantarele magazinelor etnice. E greu de spus care-i (şi unde-i) graniţa dintre siguranţa statului şi libertatea constituţională în toate aceste prevederi. Şi, vreţi să vă mai spun ceva? Dată fiind rata de natalitate a europenilor, toate aceste poveşti au un va urma implacabil... 

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.