Război şi pace în Spania - şi un happy end cu vin roşu

Publicat în Dilema Veche nr. 464 din 3-9 ianuarie 2013
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Punctul critic al istoriei spaniolilor în secolul al XX-lea a fost, fără îndoială, Războiul Civil (iulie 1936 – martie 1939), în care s-au masacrat unii pe alţii cu o uluitoare fervoare – şi cu ajutorul Germaniei naziste, al Uniunii Sovietice şi al unor divizii de voluntari de ocazie, de la comunişti francezi pînă la legionari români etc. Prin ferocitatea lui, prin ghemul de cauze care l-au făcut posibil şi prin terţii implicaţi, Războiul Civil nu mai ţine doar de istoria Spaniei, ci e, efectiv, un capitol din istoria de secol trecut a turmentatului nostru continent şi a lumii. Ceva mai aproape de noi am mai avut războaie civile – din Balcani şi pînă în Nordul Africii –, doar că cel spaniol a fost mai asemănător războaielor confesionale de la sfîrşitul Evului Mediu: în Spania anilor ’30, duşmănia nu s-a bazat pe etnie amestecată cu religie (ca în Iugoslavia de alaltăieri) şi nici pe religie amestecată cu structuri tribale (ca în Siria de azi), ci pe convingeri politice şi pe viziuni ideologice despre lume şi viaţă! Iar faptul că preţul fratricid al acestor convingeri & viziuni a fost de peste 600.000 de morţi în doar 32 de luni de conflict spune ceva despre amploarea acestui episod spaniol de crîncenă orbire colectivă.

Dar, pe măsura acestei orbiri, a fost şi redeşteptarea ce a urmat. Dacă punctul cel mai de jos al istoriei a fost Războiul Civil, atunci reconcilierea spaniolilor din deceniile următoare – şi mai cu seamă de după 1975, cînd autoritarismul dictatorial al lui Franco a cedat puterea instituţiei monarhice – reprezintă, cred, cea mai mare victorie a lor din secolul trecut. Rănile, ca atare, încă n-au dispărut – dar nici nu s-au infectat. E suficient să vorbeşti cu un spaniol măcar apropiat de vîrsta a treia pentru a înţelege că la fundul ceştii subiectivităţilor fiecăruia se află încă un zaţ gros de memorie afectată. Doar că această afecţiune – plus suferinţa reală a multor spanioli –, odată revenită democraţia, nu s-au transformat în pulsiuni vindicative. Tocmai pentru că aveau multe poliţe de plătit unii altora (comuniştii, catolicilor şi, reciproc, monarhiştii, republicanilor şi viceversa etc.), şi-au îngropat fiecare securea de război şi scheletele din dulapurile proprii şi au schimbat subiectul discuţiei. Cum spuneam, în această dificilă pacificare a atîtor „jucători“ avînd mîinile, fiecare, pătate de sîngele celuilalt, instituţia Regelui a jucat un rol major – oferind ţării acel arbitru ferm şi cordial de care orice comunitate latină se pare că are nevoie.

Să mai spun că, în procesul său de reconciliere internă, Spania a avut şansa de a intersecta una dintre perioadele de bunăstare ale lumii occidentale. Intrată în Europa Unită la 1 ianuarie 1986 (alături de Portugalia), Spania s-a regăsit în interiorul unei Europe a celor 12 care-şi revenea bine după criza petrolului de la sfîrşitul anilor ’70. Spre deosebire de România (sau Bulgaria), care-a intrat în UE taman pe cînd sezonul vacilor grase era la final şi se profila o criză dură precum zîmbetul dnei Andreea Pora, latinii de la celălalt capăt al continentului au găsit, la mijlocul anilor ’80, o economie comunitară în creştere. Drept care, peste Madrid (şi Lisabona) a început să cadă ceva din mana de care era nevoie: banii europeni.

Într-o mai curînd rece dimineaţă de decembrie, am discutat ceva din aceste episoade cu dl Luis Arroyo Zapatero – rector şi fondator al Universităţii din Ciudad Real (Universidad de Castilla – La Mancha / UCLM). Fost comunist ilegalist în juneţile sale revoluţionare, domnia sa a încasat bastoanele aferente pe spinarea-i tînără şi a trecut şi prin puşcăria regimului lui Franco. Astăzi, pe rafturile biroului său din Rectorat se află fotografii cu dedicaţie de la regele Juan Carlos al II-lea, iar fostul ilegalist precizează senin că închisorile lui Franco nu erau deloc plăcute, dar nu erau nici închisorile lui Stalin.

Şi aşa se face, onorabili cititoare & cititori, că pe la 1985 a apărut pe lume şi distinsa universitate despre care o să vorbesc aici – acea UCLM care m-a găzduit temporar, cu îngăduinţă. Pînă la a v-o descrie, permiteţi-mi o digresiune istorico-statistică: pe la anul 1938 – spun anuarele –, România şi Spania aveau acelaşi procentaj de alfabetizaţi: 57 la suta de locuitori (cam la nivelul Papua Noii Guinee de azi – nu, nu e o glumă). Eram atunci mult în urma Franţei (care avea 94%), dar eram deasupra altor state, precum Portugalia, Rusia sau Grecia. Iar azi...

...Dar, iată că, prins cu asemenea detalii am uitat esenţialul: că în faţa unui vin roşu iberic – un Rioja tinto de la Lopez de Heredia Viña Tondonia, 2009, nepretenţios, dar vînjos – mă gîndesc acum la toţi iubitorii de şcoală & litere care sînteţi şi le doresc, evident, un 2013 cît mai bun. (va urma)

Adrian Cioroianu este decan al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti. Printre cele mai recente cărţi publicate: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.