Răsfoind presa
În Capitală şi chiar în provincie, presa a început să fie sensibilă la problema pe care o discutăm aici în fiecare săptămînă. În aceeaşi zi de 7 mai, Curentul şi Evenimentul de Iaşi atrag atenţia asupra unor cazuri de încălcare a regulilor de urbanism şi de agresiune contra monumentelor istorice. Titlul "Palatul Ştirbei, distrus de nepăsarea autorităţilor şi interesele imobiliare ale proprietarului" e tare, dar nu e inexact, după cum o dovedesc fotografiile care ilustrează textul din Curentul. Aşa cum am mai avut prilejul să o spunem cititorilor Dilemei vechi, în iunie şi în noiembrie, anul trecut, recuperarea palatului domnesc din Calea Victoriei de către descendenţii lui Barbu Dimitrie Ştirbei şi cumpărarea de la ei a acestui monument istoric de către un prosper om de afaceri au avut ca rezultat o serie de proiecte care urmăresc exploatarea la maximum a terenului. Chiar dacă însăşi clădirea, datînd din 1835, cu modificările aduse în 1882, va rămîne neatinsă, o parte dintre anexele aflate în spatele palatului au fost demolate. Acolo fuseseră cîndva grajdurile şi remiza de trăsuri, despre care, în 1965, eminentul arhitect restaurator Horia Teodoru declarase că, pentru valoarea lor de "unicat în Bucureşti", trebuie păstrate. Alături erau depozite de vinuri, cu pivniţele lor, care nu-şi mai aveau rostul; ele au justificat avizul de demolare, semnat " a cîta oară? " de domnul Ştefan Damian. Sub regimul comunist, deci, cînd în palat era Muzeul de Artă Populară, aceste imobile au beneficiat de statutul de monument istoric, dar acum declasarea lor s-a făcut la cererea noului proprietar, care vrea să construiască un mall. Gropi au fost săpate, fără nici o descărcare de sarcină arheologică, unde, altădată, se întinsese grădina. După modelul clasic, casa era aşezată între grădină şi curte, dar curtea din faţa intrării principale a fost redusă prin anii 1930, pentru a se lărgi Calea Victoriei. Dacă pe strada General Budişteanu, care face legătura între catedrala catolică şi biserica Manea Brutarul, vor apărea turnurile plănuite, vechea casă va fi împresurată şi dominată de această disproporţie uriaşă. Articolul din Curentul ne informează că cel care a cumpărat ansamblul de clădiri, cu intenţia de a utiliza terenul, este administratorul sucursalei din România a unei firme off-shore din Insulele Virgine, care deţine 76% din Petrolexportimport. În cartea lui, Podul Mogoşoaei, Gheorghe Crutzescu, după ce descrie palatul Ştirbei, povestind cîteva amintiri despre familia care îl locuia, adaugă, conştient de soarta care aştepta asemenea monumente: "priveliştile fixate aci nu au decît valoarea unui inventar înainte de deces". Cuvintele scrise în 1943 s-au dovedit profetice. Nu demult, am semnalat intenţia de a se înălţa, în zona dintre Dorobanţi şi străzile M. Eminescu şi General Broşteanu, un colos proiectat de un faimos cabinet de arhitectură din Londra. Imediat, în presă au apărut dezminţiri, ca şi cum ideea n-ar fi fost niciodată acceptată de edilii bucureşteni. Dar ni se dezvăluie o iniţiativă asemănătoare la Iaşi, unde Comisia de Urbanism a Primăriei se pregăteşte să analizeze condiţiile unei investiţii de 40 de milioane de euro. E vorba de a ridica pe strada Elena Doamna, pe terenul de 880 m2 aflat acolo, completat cu încă 679 m2 (proprietate a Consiliului Local al Municipiului), un imobil cu spaţii comerciale, birouri, parcări şi "funcţii complementare" (orice ar însemna această definiţie). Spaţiile subterane ar cuprinde opt niveluri, iar înălţimea viitorului turn a fost stabilită la 155 m. Nici investitorul, Invest Expert SRL, nici arhitectul, Dragoş Rugină, nu sînt aceiaşi ca la Bucureşti, însă epidemia se răspîndeşte. Credeam că după megalomania lui Ceauşescu nu ne mai loveşte alta, totuşi s-a dezlănţuit o concurenţă. La Iaşi e mult loc liber şi terenul nu este aşa de scump ca în Capitală, aşa că proiectul s-ar putea întinde pe orizontală. Oricum, circulaţia intensă din această zonă, coborînd din centrul istoric către cartierul Tudor Vladimirescu, n-ar permite amplasarea aleasă. Este singurul argument care i-a împiedicat pînă acum pe membrii comisiei să consimtă, deşi, după părerea unora, "ar fi foarte bine ca proiectul să fie realizat". Oameni buni, veniţi-vă în fire!
