Prea tîrziu

Una din străzile din Bucureşti unde se găsesc cele mai multe monumente istorice înscrise pe lista oficială, deşi aceasta are numeroase lacune pe care le exploatează speculanţii de terenuri, este strada Traian. Între numerele 75 şi 208 am numărat 38 de clădiri din ultimii ani ai secolului al XIX-lea sau de la începutul veacului următor, cînd, mai ales în perioada neutralităţii, scurtă, dar extrem de prosperă, s-au construit case arătoase. În partea dintre Foişor şi Calea Moşilor, unde strada se sfîrşeşte, mai erau cîteva foarte frumoase. Acum, în dosul unor rogojini ridicate pe plase de sîrmă, care formează paravane, se întind maidane acoperite de dărîmături. Numerele 240 şi 242 erau de o parte şi de alta a intrării în străduţa Biserica Pantelimon. Din nr. 244, aproape de colţul cu strada Căluşei, n-a mai rămas decît un fragment din soclul clădirii şi ferestrele de la pivniţă, care se deschid spre o groapă. Se făcuseră totuşi eforturi de a salva această casă. În ajun de Crăciun am primit fotografia alăturată, a imobilului care se demola dinspre curte spre stradă, lăsînd la exterior un perete pentru a ascunde masacrul. Fără panou de şantier, deci ilegal, după cum observa corespondenta mea. S-a continuat hăcuirea casei, fără nici o reacţie din partea instituţiilor cărora li se adresase încă din 2006 un memoriu spre a opri autorizaţia de demolare. Se făcuse apel la Primăria sectorului 2, dar dl Onţanu n-a răspuns. Se ceruse intervenţia Comisiei Monumentelor Istorice, tot în zadar. Acel memoriu, în numele Fundaţiei Ileana pentru Artă Plastică şi Arhitectură Modernă în România, era semnat de acad. Dinu C. Giurescu şi de dna Luminiţa Batali. Nu este de prisos să se cunoască, deşi n-a putut împiedica nimic, conţinutul documentului: "Dorim să aducem în atenţia Comisiei Monumentelor Istorice imobilul de sfîrşit de secol XIX situat în str. Traian la nr. 244, la intersecţia cu o zonă care a pierdut deja, prin demolările neselective din anii ’80, întreaga sa expresie istorică, anume Calea Moşilor. Construcţia este un exemplar graţios al stilului eclectic şi este unică în Bucureşti prin expresia plastică, dar oglindeşte şi o gîndire arhitecturală de calitate". După care se adăuga: "Constituie o locuinţă reprezentativă a unei familii din clasele superioare ale negustorilor. Imobilul, ce a rezistat foarte bine cutremurelor, este acum nelocuit şi se află în stare de abandon", ceea ce, de regulă, înseamnă că se pregăteşte demolarea. Presimţirea s-a adeverit şi, o lună după încă un protest al istoricilor de artă, acea casă, datînd din 1889, nu mai există. Cine vede astăzi ce hidoasă a devenit Calea Moşilor nu-şi poate imagina peisajul urban de acum un secol, care, măcar parţial, supravieţuia înainte ca Nicolae Ceauşescu să-şi alinieze blocurile. Doar pe străzi afluente la artera centrală, ca Silvestru, Zece Mese sau Traian, ori, mai departe, Dimitrie Salmen, o casă veche şi un petec de grădină mai merită o privire. Dacă burghezia acelei epoci s-a stins, amintirea ei istorică este, în zilele noastre, zdrobită de excavatoare.