Poveste despre două oraşe

Publicat în Dilema Veche nr. 280 din 28 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ca să ne iubim oraşul trebuie să-l cunoaştem, nu numai cum este în prezent, ci şi cu trecutul lui cu tot. Iar această cunoaştere are nevoie să fie lărgită prin comparaţia cu ce a fost alături, la vecini. Nu pentru a găsi motive de mîndrie " ce bine cînd sînt! ", ci pentru a vedea ce drum au parcurs alţii ca să ne ajungă sau ca să ne întreacă. Exemplul la care ne vom opri astăzi este Beograd, pentru noi Belgradul sîrbilor. Situaţia sa de cap de pod la confluenţa Savei cu Dunărea, apărat aşadar de ape atît la nord, cît şi la vest, a făcut să fie acolo o cetate încă din epoca romană. Asediul din 1456 ne este cunoscut, fiindcă atunci rezistenţa eroică a lui Iancu de Hunedoara a zădărnicit eforturile cuceritorului otoman. Dar steagul care a rămas să fîlfîie deasupra zidurilor era unguresc, pînă în 1521 cînd au intrat turcii. Acest colţ de Serbie a fost militarizat şi a devenit paşalîc. Numai la 1815 s-a cîştigat, prin lupte grele, o autonomie, care a crescut din 1830-1833 către statutul de principat dependent faţă de Poartă. Spre deosebire de români, a căror libertate era mai puţin înfrînată chiar în vremea fanarioţilor, în afară de trei puncte strategice pe malul stîng al Dunării, sîrbii erau încă sub controlul unor garnizoane turceşti, dintre care cea mai mare ocupa citadela care domină Belgradul. Tunurile de pe Kale-Megdan au tras pentru ultima oară în locuitorii creştini de la poalele dealului în 1862, dar în 1867 s-a obţinut, de către prinţul Mihail, prietenul lui Cuza, evacuarea fortăreţelor din toată Serbia, un pas însemnat către independenţă, aceasta fiind dobîndită, ca şi a noastră, prin tratatul de la Berlin, la sfîrşitul Războiului din 1877-1878. Apoi, la un an după ce România se proclamase regat, acelaşi act de autoritate a încoronat dinastia sîrbă, deşi contestată şi avînd să fie chiar înlăturată sîngeros în 1903. Pentru capitala de pe Dunăre, modernizarea n-a urmat o linie scurtă şi dreaptă. Nici la Bucureşti, însă. În secolul al XIX-lea, Belgradul era mai oriental, din cauza trecutului otoman, şi mai ţărănesc, fiindcă societatea din Serbia era mai omogen rurală. În 1834, doar 6% din populaţia ţării locuia în oraşe, cifră care a sporit pînă la începutul veacului următor la 14%, dintr-un total de trei milioane, pe cînd în România recensămîntul de la 1900 a găsit 18% populaţie urbană din şase milioane. Prin urmare, proporţia celor care se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor era cam aceeaşi în ambele ţări. Ştiinţa de carte ar putea fi socotită un privilegiu al orăşenilor, cu toate că o parte din locuitorii tîrgurilor nu era mai dusă la şcoală decît ţărănimea: analfabetismul în România acelei vremi reprezenta 87%, iar în Serbia ajungea la 95%. Aşadar, la Belgrad reperele peisajului erau încă minaretele geamiilor, şi bazarul " principalul centru de comunicare, producţie şi comerţ. Transformarea care a avut loc în ultimul sfert al secolului al XIX-lea şi de care erau impresionaţi călătorii occidentali i-a dat centrului înfăţişarea unui oraş de funcţionari în jurul reşedinţei regale, cu clădiri de afaceri de-a lungul singurului bulevard. Dar populaţia scăzuse, prin retragerea musulmanilor, la numai 7000 de locuitori, ca să atingă cifra de 100.000 abia în timpul războaielor balcanice. Bucureştenii erau atîţia încă de la Regulamentul Organic, păstrînd avansul aşa încît, în anul jubiliar 1906, statistica anunţa numărul de 300.000. Din 5100 de locuinţe, cîte erau atunci la Belgrad, jumătate erau case scunde, cu curte şi grădină, înconjurate de anexe (bucătărie de vară, spălătorie, grajd). Cea mai impunătoare clădire era hotelul "Moskva", construit în 1906. La acea dată, case cu un etaj erau 736 în tot oraşul. La Bucureşti, unde numărul caselor trecea de 10.000, de pe la 1840, şi cifra se dublase încă de la Independenţă, imobilele cu un etaj care apăreau în fiecare an erau şi cîte o mie sau mai multe. O reducere a adus criza financiară de la 1900, după care perioada neutralităţii, 1914-1915, va provoca un adevărat "boom" în construcţii. Acestea sînt deci punctele de plecare pentru cele două capitale. Astăzi, situaţia lor demografică se aseamănă: au trecut prin "rurbanizare", cu noii veniţi aduşi de la ţară pentru industrializare. Desigur că faza finală a crizei iugoslave a împins în capitala fostei federaţii şi un mare număr de refugiaţi din cele cinci regiuni care s-au despărţit de Serbia. O nouă generaţie va trebui să ia de la capăt, şi acolo, şi aici, restructurarea. Cine a fost la Belgrad ştie că un oraş nou fusese creat de Tito lîngă cel vechi, refăcut şi el după nimicitoarele bombardamente din 1941 şi 1944. La Bucureşti, sacrificarea memoriei culturale duce mai departe devastarea din ultimul deceniu comunist.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.