Pasajul de la Universitate

Publicat în Dilema Veche nr. 250 din 2 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Următoarea staţie Universitatea, peronul pe dreapta!" Şi metroul se opreşte. În nebunia care e acum traficul în Bucureşti, a rămas aproape singura soluţie posibilă pentru a circula la distanţe mari, dacă nu ai norocul să găseşti un tramvai (cel puţin, pe şine nu se aşază un mototol la volan ca să blocheze intersecţia - ce mai! Ştiţi, nu-i aşa?). Cobori, aşadar, din vagon şi intri în coada care urcă la nivelul pasajului. Acesta a fost într-adevăr nodul central al Capitalei, din momentul în care s-a pus în funcţiune această linie a metroului. Locul a cunoscut şi experienţa revoluţionară; la 21 decembrie 1989 securiştii, scutierii, miliţienii l-au umplut de sînge. În primele zile din ianuarie, acolo se vindeau ziarele care începuseră să apară şi, mai ales, pereţii erau acoperiţi de graffiti care erau expresia cea mai sinceră a stării de spirit a populaţiei. Sute de asemenea voci ale poporului eliberat. După vreo săptămînă, inscripţiile din ziua de 21 erau deja şterse cu păcură şi vopsea, înlocuite cu altele mai conformiste, mai "pe linie", iar după noaptea de 19 toate dispăruseră (atît de clar era cine ieşise învingător în confruntarea din ajun de la Piaţa Victoriei încît un şofer de taxi mi-a spus iarăşi "tovarăşe", deşi în zilele precedente se auzea peste tot numai "domnule"). Din fericire, mai multe graffiti au fost transcrise de Irina Nicolau şi prietenii săi, care însă n-au mai văzut decît ce era scris pe clădirea Universităţii, pe Facultatea de Arhitectură şi pe blocurile din jur. Inscripţiile culese au apărut în volumul Vom muri şi vom fi liberi. De ce nu se reeditează cartea aceea extraordinară, chiar, de ce? Ştie cineva să-mi spună de ce? Poate fiindcă ni s-ar face ruşine, citind. După aceea, spaţiul a fost ocupat de magazine. Cît erau librării şi farmacii era bine. O cafenea şi două restaurante, normal. Era un loc de întîlnire. Într-un colţ se vindeau drapele. Cine o fi ieşind dimineaţa din casă cu intenţia de a cumpăra un steag? De vreo jumătate de an, totul a fost răvăşit de mari transformări, un şantier care nu dă semne să se apropie de sfîrşit. Nici nu înţelegem ce va fi acolo "cînd va fi gata": ar fi loc pentru vreo zece caverne comerciale. De altfel, micul negoţ n-a aşteptat să se termine toată nebunia asta şi, în fiecare zi, se strecoară printre muncitori şi pickhamere. Mai întîi au fost nişte vînzători de cărţi, asociaţi cu cei de pe treptele Universităţii sau concurenţi ai lor, nu ştiu. Reapăruseră multe din traducerile de la Cartea Rusă de pe vremuri. Un tip care făcea reclamă în gura mare ţinea în mînă Tînăra gardă: "Asta merge la diasporă. Valorează o sută de euro..." Apoi a venit femeia cu iepuraşii. Ţinea în poală un coşuleţ cu doi pui de iepure albi şi pufoşi. Nu mai e nici ea. Avem numai comerţ de ciorapi sau bonete de lînă şi o tejghea plină de sticluţe al căror conţinut roz nu l-am putut identifica (ojă sau alt fard? Nu prea mă pricep la de-astea). Scria Orkid pe ele. Şi mai este şi bătrînul cerşetor care zice că a fost regizor şi n-are cu ce să-şi ia medicamente. Situaţia merită în orice caz să fie relatată la rubrica "S.O.S. Bucureşti". Nu numai că de vreo doi ani nu mai funcţionează scările rulante spre stradă - o pancartă ne-a tot mulţumit pentru înţelegere, lăsîndu-ne a crede, în naivitatea noastră, că au să se repare săptămîna viitoare - dar ce se întîmplă acum este intolerabil! S-a pardosit pasajul din nou... cu gresie! Desigur, cineva avea de vînzare gresie şi cunoştea pe cineva... Tîmpenie mai mare nu se poate. Cimentul care a fost înlocuit, zgrunţuros sau nu, era în orice caz antiderapant. Pe gresie se alunecă, după cum ştiu parveniţii care şi-au pus în baie plăci de gresie importate din Spania. Cînd o să plouă, o să fie de reparat picioare şi femure. Nu vă lăsaţi bunicile sau mătuşile să treacă pe acolo neînsoţite!

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.