Obama şi zece mahomedani (nu prea) mititei

Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Nu e în intenţia mea de o oferi un pronostic referitor la cine va cîştiga preşedinţia Americii în noiembrie a.c.; competiţia pare a fi, în acest moment, strînsă (cu un uşor avantaj pentru preşedintele în funcţie, Barack Obama, faţă de contracandidatul Mitt Romney). E interesant de văzut cum se vor proiecta cei doi faţă de una dintre cele mai mari provocări geopolitice ale prezentului: redeşteptarea lumii arabe şi prefigurarea Islamului politic drept factor ce nu mai poate fi evitat.

La începutul Primăverii Arabe, în ianuarie 2011, SUA (ca şi noi toţi) au fost prinse nepregătite. La debutul mandatului său, în ianuarie 2009, Barack Obama dorise să impună un suflu nou în relaţiile Americii cu lumea islamică (preponderent arabă) – ceea ce părea a fi necesar, după administraţia lui G.W. Bush. Discursul pe care Obama l-a ţinut, pe 4 iunie 2009, la Universitatea din Cairo s-a dorit a fi istoric – şi a fost materializarea unei promisiuni pe care el o făcuse în campanie: de a se adresa lumii islamice la ea acasă (şi Egiptul chiar era, în acel moment, un stat-far al lumii arabe – mai ales că era condus de un preşedinte, Hosni Mubarak, cu a cărui administraţie SUA aveau relaţii privilegiate). Un nou început se numea discursul lui Obama de la Cairo şi, prin toate frazele sale, el relua o promisiune pe care noul preşedinte o făcuse, în numele SUA, încă de la inaugurare: aceea de a întinde mîna tuturor celor ce descleştează pumnul (cu trimitere la unele state-problemă, inclusiv islamice).

Realitatea din 2009, în lumea arabă, nu mai e similară cu cea din 2012. Pe scurt, iată zece din coordonatele politicii preşedintelui Obama la acest capitol: 1) el a încercat resetarea relaţiilor dintre lumea occidentală (id est americană) şi cea islamică, plecînd de la valorile comune (precum respectul fiecăruia pentru propria sa religie, valorizarea păcii şi a familiei etc.); 2) ca şi alţi preşedinţi anteriori, Obama s-a declarat şi el în favoarea existenţei unui stat palestinian, dar drumul pînă acolo rămîne complicat rău; 3) B. Obama a propus guvernului de la Tel Aviv suspendarea implantării de noi colonii în Cisiordania – ceea ce a condus la o relaţie mai curînd rece cu premierul israelian Benjamin Netanyahu; 4) la începutul lui mai 2011, uciderea lui Osama Bin Laden a fost considerată o victorie a Americii – şi a administraţiei Obama. Numai că, imediat, 5) au început polemicile referitoare la relaţiile dintre SUA şi Pakistan, mai ales după ce a devenit evident că administraţia Obama a încurajat atacurile (în Afganistan şi Pakistan) cu aparatele de luptă drone într-o măsură mai mare decît o făcuse predecesorul său Bush Jr.; 6) după începutul Primăverii Arabe, SUA au avut, cum spuneam, un start ezitant. Unii dintre liderii din regiune – precum libianul Muammar Gaddafi – erau inamici „clasici“ ai Americii (chiar dacă între timp se mai „cuminţiseră“); dar alţi lideri erau parteneri privilegiaţi – precum egipteanul Hosni Mubarak, văzut la Washington (şi în UE) drept un pilon al stabilităţii în regiune. Prin voinţa popoarelor lor, aceste regimuri au căzut ca un castel din cărţi de joc – aducînd necunoscute pentru noi toţi. Apoi, 7) în timpul mandatului lui B. Obama armata americană s-a retras din Irak (aşa cum el promisese), dar problemele de acolo persistă, iar atentatele sînt la ordinea zilei; la fel 8) în ceea ce priveşte Afganistanul, de unde trupele SUA ar trebui să se retragă în 2014 şi există temerea că retragerea va conduce în anii următori la declanşarea unui autentic război civil; în primele opt luni ale anului 2012, în Afganistan s-au înregistrat 40 de decese ale unor soldaţi occidentali numai de pe urma atacurilor (unele sinucigaşe) din partea unor soldaţi din trupe afgane presupus a fi aliate! Mai departe: 9) dosarul nuclear al Iranului e încă nesoluţionat – şi persistă încă posibilitatea ca în următorul trimestru Israelul (cu acord american?) să dea o lovitură aeropurtată asupra centralelor nucleare iraniene – ceea ce, probabil, va conduce la redefinirea rapidă a liniilor de forţă din Orientul Mijlociu. În fine, 10) ultimul (cronologic) pe listă e dosarul sirian: spre deosebire de Libia lui Gaddafi, administraţia SUA nu s-a implicat în mod direct în sabotarea liderului sirian Başar Al-Assad – deşi susţine deschis plecarea acestuia de la conducere. Din acest punct de vedere (vezi The Economist, 4 august a.c.), SUA şi alte state (cum ar fi Rusia lui Putin – care-l apără încă pe Al-Assad) au acelaşi interes prevalent: acela ca la conducerea noii Sirii, de după Al-Assad, să nu vină un guvern care să exporte o ideologie a Jihadului în ţările vecine (Irak, Iordania sau Liban).

Ce face în ultimul timp Mitt Romney? A vizitat trei state: Marea Britanie, Polonia şi Israelul. Deşi „traducerea“ e clară, probabil că vom mai avea ocazia să discutăm despre el.

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?