O tragedie domestică din tîrgul Iaşilor

Publicat în Dilema Veche nr. 582 din 9-15 aprilie 2015
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Scriam săptămîna trecută despre o poveste de viaţă de la început de epocă modernă: divorţul dintre Anastasia Rosetti şi Săndulache Miclescu, regăsit în documentele familiei Miclescu (Petronel Zahariuc şi Lucian Lefter,

, Institutul Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta“, Editura Universităţii Alexandru I. Cuza, Iaşi, 2014). Vă mai aduceţi aminte acuzaţiile soacrei, Smaranda Roset, în care mascaralîcurile lui Săndulache scandalizaseră Iaşiul şi întreaga Moldovă. Toate acestea se întîmplau în vara lui 1832, după o convieţuire de vreo şase luni şi o despărţire pripită. Năstăsica, minoră probabil, este absentă din toată tevatura domestică, iar procesul de divorţ se poartă între soacră şi ginere. Retorica din jalbele adresate oricui (mitropolitului, Departamentului Dinlăuntru şi chiar guvernatorului Pavel Kiseleff) sînt de o frumuseţe aiuritoare. Dacă Smaranda Roset pune accent pe mascaralîcurile cotidiene, dacă Roxandra Roset, bunica, se foloseşte de mila creştină, Săndulache întoarce Pravila şi o întinde astfel încît să-i servească în orice împrejurare. Să-l ascultăm cum îşi construieşte jalba adresată guvernatorului Kiseleff: 

„Acolo unde aşteptam pi nădejdea ominirii, cari cuprinde în sine trei sorţi: cinstea, averea şi viaţa, şi care acestea fiind îngrădite de pravili, mai mult privesc acum că după atîte zbuciumări ci-am avut în forma giudecăţii la înalt preosfinţitul mitropolit, numai puţin şi la Ocîrmuitorul Sfat, în pricina răului cuget ce au pus soţia me de a să despărţi de mine, după sfătuirile atît a maicii sale, precum şi a neamurilor… 

Măcar cumpăniri unor aseminea catahrisuri, în care au agiuns taina sfintei cununii, în defăimări, să să triimaţă la mănăstire, pi ce întîi, soacră-mea, pintru canon, şi pe ce di-al doilea, soţia mea, pînă îşi va veni în dreaptă cunoştinţă…“ 

Cînd Smaranda Roset şi fiica ei, Anastasia, ajung în surghiun la mănăstirea Agapia, neamul se pune pe treabă şi scrie către toate centrele de putere, punînd în funcţiune lanţul slăbiciunilor. Cînd sînt eliberate, Săndulache Miclescu intră în scenă cu alte jalbe şi cereri şi lamentări: „şi tocmai cînd eu aşteptam ca hotărîrea pravililor să priimesc îndestulare, stînd aicea în oraş, în sîmţătoare cheltuială, după care înpregiurări nu ştiu, atît pe soacră-mea, cît şi pe soţia mea, s-au slobozit, fără a mă îndestula pi mine. Şi, fiindcă urmarea aceasta este fără pildă, pricinuind în crugul Legii hulă şi defăimare, undi au agiuns ca pi viitorime, însoţirile să fii săvîrşiti cu contracturi, pi di o parti a îmbunătăţi glăsuirea pravililor, şi pi di alta a priimi îndestulări după a celora hotărîri, atît cu darea soţii meli di a pitreci împreună cu mine, precum şi cu banii cerşuţi prin celi de mai dinainte jalobi ci-am dat excilenţiei voastre“. 

Cum neamul Rosetteştilor este mare şi puternic, cum sentinţa este dată pentru a fi anulată, odată ce cucoanele se plimbă nestingherit pe uliţele Iaşiului, Săndulache se pune iarăşi pe scris jalobe: „Excelenţia voastră, la însuşi noroadele cele mai varvare, ba şi la noroadele ci încă pînă astăzi să găsesc neluminate, tot încă cununia au fost şi este cunoscută de o legătură sfîntă. În sfîrşit, pretutindeni canoanile cele tari a ei să păzesc întru a lor întreagă svinţenie şi cu a ei canoane sînt giudecaţi acei ce îndrăznesc a ei legi… Excelenţia voastră, în toate părţile, pretutindinea, pravilile sînt acele ce împart drepturile fiiştecăruia, iar pe pravile le apără înaltile ocîrmuiri. Un aşa adevăr nefiind tăgăduit, îmi pare rău că nu aţi trage asupra mea vreo învinovăţire, de voi priimi îndrăzneală a mărturisi cunoştinţa mea, că adică cînd pravilile să vor călca, în privirea înaltii ocîrmuiri de la care ar atîrna ocrotirea lor şi ele nu-şi vor cîştiga din partea ei legiuita apărare, n-ar putea rămînea nădejde nu numai pentru cinste, avere, dar nici pentru viaţa fiiştecăruia din acei ce vieţuim.

Către aceasta, fiindcă însuşi legea este lucru prin care Dumnezeu pre oamini i-au deosebit de necuvîntătoarile dobitoace, şi cînd legea au făcut pe toate naţiile să cunoască de sfîntă faptă, însoţirea, şi de tari canoanile cununiei. Apoi, oare trebue la noi a fi mai puţin slăvită această legătură?“ 

În timp ce Săndulache Miclescu se întreba – retoric, bineînţeles – ce valoare mai poate avea taina sfîntă a cununiei, dumneaei cucoana trecea Prutul în Basarabia cu acordul preasfinţiei sale mitropolitul. Sastisit de toate, ginerele insistă pentru ultima oară: „apoi să binevoiţi a vă adrisarisî cătră ocîrmuirea Basarabiei cu cerire, nu numai de a nu o cununa cu nimeni altul, dar încă, după voia legiuitului ei soţ, cu convoiu să o triimată aicea“.

Prea tîrziu, retorica bietului Săndulache fusese deja învinsă de neamul Rosetteştilor.    

Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860),

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.
image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.