O profanare

Publicat în Dilema Veche nr. 202 din 22 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- scris în seara de 7 decembrie 2007 - Statuile din faţa Universităţii au intrat de mult în peisaj. Vodă Mihai, ridicînd braţul cu barda, călăreşte între cei doi dascăli, Heliade şi Lazăr, iar încă un om de carte, Haret, a fost adăugat mai tîrziu. Valorile secolului al XIX-lea se citesc în acest Panteon: cavalerul neînfricat întruchipează unitatea naţională şi independenţa, corelaţia herderiană între limbă şi etnicitate justifică prezenţa lui Lazăr, cel care a introdus învăţămîntul în româneşte, pe cînd Haret, organizatorul şcolilor, personifică educaţia democratică. Heliade-Rădulescu, pe al cărui soclu scrie: "Proclamaţia de la 1848", este intelectualul revoluţionar aşa cum era conceput în epocă, revărsare de ştiinţă enciclopedică, jurnalist şi tribun. Gestul semănătorului e tot ce poate fi mai potrivit pentru a evoca activitatea grea, felurită, vastă a omului care a fost astfel prezentat respectului naţiunii. Nimeni nu şi-ar fi închipuit vreodată că o să vedem statuia lui Heliade împachetată în reclame. În jurul ei a apărut o schelărie metalică care susţine, pe toate patru părţile, o reclamă a Băncii Comerciale Române, instituţie a cărei clădire se află în spatele statuilor, pe latura semicirculară a pieţei. Cum a putut banca să-şi însuşească un monument de for public? Monument de artă plastică, după cum e înscrisă statuia în lista din 1955, monument istoric, conform listei în vigoare, din 2004. Indiferent de calitatea oficială care-i conferă protecţie, este o chestie de bun-simţ să nu-ţi baţi joc de un simbol asociat cu personalitatea oraşului şi chiar a ţării. Operă a sculptorului italian Ettore Ferrari, acelaşi care a fost şi autorul statuii lui Ovidiu de la Constanţa, monumentul, ascuns astăzi îndărătul panourilor, aparţine şcolii romantice retuşate de stilul academic care beneficia de comenzile Guvernului la sfîrşitul veacului. Atelierul lui Ferrari, la Florenţa, pe malul Arnului, este acum un fel de muzeu, plin de lei de marmură. La Bucureşti, artiştii străini erau atraşi de generozitatea onorariilor şi se grăbeau să-şi plaseze lucrările cărora li se aplica o fizionomie oferită de fotografii. Nu se spunea la Craiova - deşi e probabil doar o legendă - că Tudor Vladimirescu de acolo fusese la început Ioana d’Arc? Dar cui a cerut voie BCR să folosească statuia ca suport al reclamelor sale? Dacă există o autorizaţie, şi dacă ea a fost emisă de Primărie (generală sau de sector), nu se poate tolera o asemenea impertinenţă. Cum am mai spus-o odată - în legătură cu Avram Iancu de la Cluj - statuile dintr-un oraş nu sînt proprietatea primarilor. Unde o să se mai oprească goana după bani a noilor capitalişti? Un Cantemir învelit în reclame pentru un produs cosmetic, un Kogălniceanu făcînd publicitate pentru Paco Rabanne, ori un Brâncoveanu ajutînd să se vîndă termopane? De altfel, există o diferenţă între categorii de statui. Cele mai recente sînt expresia stîngace, grosolană, a unui crez politic superficial. La Ploieşti, "Mihai Viteazu călare pe Breazu", chiar dacă n-aş vrea să fie placat cu reclame, nu poate inspira acelaşi respect ca acela de la Bucureşti, deşi Carrier-Belleuse nu era un mare artist, dar statuia sa a fost ridicată în 1876, în ajunul Independenţei, şi tunurile care aveau să o încadreze, smulse turcilor pe cîmpul de luptă, au fost un trofeu al primei victorii cîştigate de România. Lucrările patriotice, de la Storck la Han, aveau, pe lîngă talent, o sinceritate care nu se epuizase încă. P.S. Am văzut cu satisfacţie pe 11 decembrie că reclamele BCR au dispărut.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic