Nume de străzi (IV)

Publicat în Dilema Veche nr. 182 din 5 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu mă aşteptam să mai am de adăugat la acest subiect informaţii noi sau reflecţii post-scriptice, cînd mi s-a semnalat într-o revistă britanică, despre a cărei prezenţă în bibliotecile noastre nu am cunoştinţă, un articol care ne interesează. Un geograf de la Liverpool, domnul Duncan Light, a publicat în 2004, în Journal of Historical Geography, observaţiile sale despre numele de străzi din Bucureşti între anii 1990-1997 cu un subtitlu referitor la modificările aduse de schimbarea post-socialistă. Asemenea cercetări s-au făcut şi în Berlinul de Est, şi în spaţiul contestat al Irlandei, ba chiar în Uzbekistan, după exemplul celor care au urmărit, în ţări africane, reacţia postcolonială. Ca unul care a fost implicat în schimbările de la Bucureşti, luînd parte vreo 3-4 ani la lucrările Comisiei însărcinate de Primărie cu misiunea de a revizui nomenclatorul străzilor Capitalei, mă simt îndemnat să rezum şi să comentez studiul acesta. O transformare ca aceea al cărei semnal l-au dat cîteva zile din decembrie 1989 presupune o reconfigurare a spaţiului şi a istoriei. Prin alegerea unor nume de străzi se insinuează o redefinire a identităţii naţionale şi a trecutului naţional. Pe această cale, regimurile postsocialiste şi-au afirmat valorile. Dacă rezultatul a fost hibrid este fiindcă s-au confruntat tendinţe diferite, chiar opuse. Presiunea care impunea schimbarea a fost mai puternică decît în alte ţări: faţă de 80 de străzi la Berlin, în contextul reunificării, şi 153 la Moscova, capitale mult mai mari, la Bucureşti au fost redenumite 288 de străzi, dintr-un total de 4369, ceea ce reprezintă doar 6,6%. Cele mai numeroase schimbări au avut loc imediat după colapsul dictaturii: 122 în 1990. În 1993 s-au mai schimbat 44 de nume, după care elanul s-a epuizat, ca în 1997 înnoirea să se reducă la numai 6 străzi. "Nou" însemna adesea vechi: intenţia era de a restaura numele tradiţionale. Aşa se face că, de pildă, Ana Ipătescu a trebuit să-i restituie locul său lui Lascăr Catargiu. Ce n-am auzit pe urmă? Că sîntem misogini sau reacţionari... În realitate, eroina de la ’48 intrase în vulgata istorică a regimului comunist; pînă şi în manualele şcolare, o ilustraţie o arăta cu pistoalele în mîini, conducînd eliberarea guvernului revoluţionar. L-am lăsat, în schimb, pe bărbatu-său, generalul Ipătescu, al cărui nume îl poartă o străduţă de trei-patru case, pe lîngă Calea Moşilor. O răsbotezare mai radicală a străzilor fusese cea prin care comuniştii legitimaseră ordinea lor politică pentru două generaţii, cu un panteon simbolic în care ajunseseră să figureze post-mortem Groza şi Gheorghiu-Dej şi sateliţii lor Sălăjan şi Moghioroş. Unele nume puse atunci erau de un ridicol irezistibil: strada Turnătorilor se putea înţelege şi altfel decît ca un omagiu adus metalurgiştilor. Altele au rămas din nebăgare de seamă. De exemplu, o intrare, undeva, între blocuri, se cheamă şi acum Suren Spandarian, după unul din primii tovarăşi de luptă ai lui Stalin. Din calendarul oficial, 16 februarie, 6 martie, 11 iunie, 30 decembrie trecuseră pe plăcuţele de la răspîntii, pentru a se întipări mai adînc în mintea oamenilor. Bineînţeles, nu orice personalitate, agreată în acea epocă, a fost victima decomunizării: Dobrogeanu-Gherea şi-a păstrat strada, deşi fanaticii i-au înlăturat bustul pentru vreo săptămînă. Comemorarea Revoluţiei era obligatorie; de aceea, generalul Milea, al cărui rol a rămas totuşi neclar, şi un număr oarecare de eroi minori au fost onoraţi. Basarabia, Cernăuţi, Herţa, Hotin formează o geografie iredentistă, dar şi la Budapesta există străzile Covasna şi Harghita. Dînd unor străzi numele lui Goga, Eliade şi Noica, nu ne-am gîndit decît la meritele lor literare sau intelectuale, dar domnul Light îi cunoaşte doar ca antisemiţi. Dacă ar şti că, într-o vreme, nu-mi permiteam să lipsesc de la şedinţele Comisiei ca nu cumva să fie adoptată propunerea, susţinută de Partidul România Mare, de a-i consacra un bulevard mareşalului Antonescu... Mai sîntem mustraţi şi pentru absenţa minoritarilor, dar nume de poeţi maghiari nu lipsesc (Ady Endre, Petöfi Sándor), iar un "Roma" ar fi fost greu de găsit. Femei? Literatura noastră ar fi avut destule candidate. Nu ştiu dacă şi actriţe, dar actori au intrat cu duiumul, fiindcă unul din membrii Comisiei, dramaturg, avea relaţii cu lumea teatrelor. Aş adăuga că soluţia neutră, apolitică, era a geografului nostru, domnul Iordan, pe care, mai tîrziu, PNŢ l-a numit prefect de Bucureşti, şi care avea totdeauna o rezervă de rîuleţe şi sate cu care să botezăm străzile.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic