Mulţumim, din inimă, partidelor!

Publicat în Dilema Veche nr. 580 din 26 martie - 1 aprilie 2015
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

În timp ce naţiunea asistă, mîncînd floricele, la palpitantul serial de arestări, s-a publicat şi

pentru anul 2014. O imagine: gradul de interes al populaţiei asupra culturii naţionale şi străine – 43% oarecum interesat, 23% puţin interesat, 11% deloc interesat, 23% foarte interesat. Pe „oarecum interesat“ unii îl pot citi cu disperare, considerînd că nu mai e nimic de făcut pe aici, nici dacă se deschid filiale ale Bibliotecii din Alexandria în fiecare cartier. Alţii, mai optimişti, pot spune că e o cifră încurajatoare, că românul, atunci cînd spune „oarecum“, face asta ca să nu cadă cumva în vreo extremă. Ca-n celebra situaţie din banc: întrebare – „Aveţi bideu?“ Răspuns – „Mmm… Aşa şi-aşa…“ 

Cititul în 2014 a arătat cam în felul următor: 39% – deloc, 14% – o dată, de două ori pe an, 16% – o dată, de două ori pe lună, 13% o dată, de două ori pe săptămînă, 18% – zilnic. Prin urmare, 69% din români citesc o dată pe lună, pe an sau deloc. La „tipuri de activităţi asociate cu statutul de artist“, 45% au considerat că

înseamnă „activităţi muzicale (interpretare, compoziţie)“. Mai precis, 45% – interpretare, 27% – compoziţie. Cît despre mersul la teatru, în 2014, e cît se poate de clar: 63% n-au mers deloc. 

Aşa cum au dat cu ajutoare sociale în populaţie, de-a lungul anilor, partidele (toate!) au dat şi cu „cultură“ în popor, cît au putut. După cum ajutorul social – evident, în anumite cazuri – a devenit un soi de pupic pe frunte, din partea politicianismului de doi bani, pentru voturi, „cultura“ s-a transformat într-un bulgăre de zahăr, impregnat bine cu alcool, pe care-l sugem prin batistă, ca să dormim mult şi liniştit. Asta ca să nu ne mirăm de ce-o fi poporul, zilnic, mahmur. La ajutorul social cu criterii difuze – cu legislaţie schimbată de zeci de ori, cu pîrghii pierdute în hăţişuri impenetrabile – s-a tot plusat, de la o putere la alta. Mai nimic nu vine să preseze asistatul social, să-l determine să iasă din starea de asistat şi să se integreze în piaţa muncii. Asta îl face să se simtă „supus“ al Puterii şi să aibă o singură meserie clară – aceea de a vota cu cine „i-a dat“. 

Exact aşa e şi cu cultura. La nivel local, domnii primari – evident, unii dintre ei – n-au mai prididit, ani la rînd, cu festivalurile şi zilele oraşelor, „moca“, pentru ca cetăţeanul, noi toţi, „să ne simtem bine“ şi să uităm de necazuri. Să-i mulţumim lu’ dom’ primar că ni i-a adus pe BoneyM, pe Smokey şi pe Toto Cutugno! Banii care au intrat, în timp, în „programele“ astea „culturale“, dacă ar fi adunaţi, ar da nişte cifre instantaneu producătoare de fiori şi de fluvii de lacrimi. În norii fumului de la grătarele cu mici, printre beri la plastic, cu muzicile urlînd ca din gură de şarpe, ideea de cultură capătă un chip extrem de prietenos. Devine un soi de partener la veselie, un „pretenar“ căruia poţi să-i pui berea-n cap, dacă ai chef, ba chiar să-i tragi şi-un şut în cur, dacă ai senzaţia că se uită nu ştiu cum la tine. 

Iar în chestia culturii comunitare e şi mai distractiv. Simulînd măiastru democraţia, domnu’ primar s-a dus în cartier şi i-a adunat pe oameni. I-a întrebat ce le trebuie. Normal, nu? Aşa e în democraţie. E alesul cetăţenilor. Unii au zis că una, alţii că alta, iar, din harababura aia, unul mai vocal a zis că „trebe“ nişte garduri la spaţiile alea verzi. Gata, frăţie! S-a pornit un iureş de garduri, cum nu s-a mai văzut. Totul e împrejmuit, într-o săptămînă, cu garduri noi. E mişto dom’ primar? E, frate! Îl ascultă pe cetăţean. Nu pierdem vremea cu programe şi cu politici. Am dat o raită-n cartier, l-am întrebat pe nea Cutare cît e ceasu’, se cheamă că am făcut politici publice. Săptămîna viitoare îi fac uriaşa favoare să-i asfaltez aleea, p-ormă i-l aduc pe Fuego, în parcarea uneia dintre bisericile „la care“ sînt ctitor în cartier, şi l-am anesteziat total pe nea Cutare. Nici nu mai ştie cum îl cheamă. Ştie, însă, că dom’ primar e băiat bun. „E pentru oameni. Şi se ocupă.“  Cultura e, mereu, violată la definiţie. Să nu cumva să ai senzaţia că e ceva limpede, clar, perceptibil. Să nu cumva să întrezăreşti vreo rază de lumină în cuvîntul ăsta opac. Las-o aşa!

Cultura e ce-ţi spunem noi. Ce-ţi dăm noi să mesteci, după ce-ai supt din zahărul băgat în batistă. N-are rost să-ţi baţi creierii cu tîmpenii. Facem un festival de folclor, peste o lună-l avem p-ăla al berii, dup-aia vin Zilele Oraşului, Paştele, Crăciunul, Revelionul, la toate ai focuri de artificii, îţi dăm cultură, vere, de n-o poţi duce! Îţi dăm ceva frumos, deosebit. 

Asta trebuie să te facă să vezi mai limpede în jur. Ia uită-te la vechiturile astea de case. Nişte mizerii. Nişte ruşini. Vin unii de pe-afară şi ce zic de noi? Zic că e normal. Că arată locurile de p-aici ca ăia care se duc prin alte ţări şi fac poporu’ de ruşine. Ia să dăm noi jos mizeriile astea vechi şi să facem ceva frumos, ceva select, ceva deosebit. Şi să vină jandarmii, dacă mai apar ăia cu patrimoniu’! Să vorbească la scara lor. Să-şi facă patrimoniu la ei pe stradă. Aici, e la noi. Mizeriile astea tre’ să dispară, s-avem şi noi un mall mai aproape, să nu mai dăm banii pe taxi, pînă la mama dracu’. 

Altminteri, sîntem un popor educat. Am inventat caloriferul, stiloul, avionul cu reacţie, şi Coloana Infinitului. Şi-am inventat şi arestaţii supersimpatici, care n-au timp de citit, pentru că scriu multe cărţi la închisoare. Aşa cum am inventat şi primarii cei mai împătimiţi de cultură. După dinozaurii pitici, ei sînt marile transformări ale acestui spaţiu. Am inventat şi intelectualii resemnaţi. Figurile gînditoare, care spun că e plin de proşti şi nu mai e nimic de făcut. Ce să mai faci cînd ai inventat totul?  

Garantat 100%

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
La ce distanță față de proprietatea vecină poți planta un copac. Când pot fi puși arborii chiar pe hotar
Copacii și gardurile vii plantate la limita dintre proprietăți stârnesc dispute aprige între vecini, iar de multe ori se ajunge în justiție pentru tranșarea lor.
image
Orașele cu cele mai mari salarii și domeniile cu cele mai multe locuri de muncă
Valorile sunt corelate cu numărul de joburi disponibile în aceste orașe, însă depind și de distribuția candidaților pe niveluri de experiență.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.