Livada cu peşti - fără vişini şi fără Cehov

Publicat în Dilema Veche nr. 444 din 16-22 august 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Nu cred că v-am mai spus acest lucru (oricum n-a venit vorba): fac parte dintre acei cetăţeni pentru care Delta Dunării e o întindere de apă, sălcii, ţînţari şi punct. Mă bucur pentru ea (şi pentru noi) că există, dar nu m-a atras. Am tresărit cvasipatriotic, acum trei decenii, cînd revista pariziană Pif Gadget oferea ca premii, pentru concursuri, excursii în Delta românească; dar nu erau genul de concursuri pe care-aş fi visat să le cîştig. Ştiu cît de cît istoria intrării Deltei în graniţele statului român (antărţ Tulcea era un oraş mai important decît Constanţa, Sulina era sediul Comisiei Europene a Dunării iar nu departe Brăila se profila, în comerţul Balcanilor, mai pregnant decît Atena!) şi cam atît.

Am mers la mare – la cea românească sau la alte mări – de nenumărate ori şi, ca om cu nostalgia Sudului, m-am simţit în paradis; am fost şi prin munţi – ai noştri sau ai altora – de cîteva ori, dar n-a fost coup de foudre. În privinţa deltelor, pînă alaltăieri eram mai familiarizat cu Delta Nilului (în care am ajuns o dată) decît cu Delta Dunării (în care n-am pus piciorul). Ce ştiam despre Delta noastră datoram unor cărţi: una pentru copii, de prin anii ’70 (by Petre Luscalov), în care doi băieţi, numiţi Scatiul şi Babuşca, se luptă printre sălcii cu oarecare infractori, precum şi o alta – magica Europolis, a lui Jean Bart – despre care nu cred că e cazul să vă dau detalii.

Tot ce-aţi citit mai sus fu însă valabil pînă alaltăieri cînd, printr-un concurs de împrejurări, iată-mă-s plonjat pe malul unui lac căruia turcii i-au spus Lacul violet – adică Murighiol. Amicul-gazdă are o curte de 4800 de metri pătraţi (cu o casă pe măsură), care începe în şoseaua asfaltată şi se termină în stufărişul lacului. Iar dacă n-aş fi văzut cu ochii mei, nici n-aş fi crezut că e posibil: în curte se află o plantaţie de corcoduşi! Cu excepţia unui nuc aflat în faţa terasei, a doi smochini ascunşi prin spatele casei, a unui zarzăr, a vreo trei gutui şi a doi salcîmi, în rest curtea are doar corcoduşi: zeci, aliniaţi ca într-o adevărată livadă. De fapt, sînt ei zeci, dar trebuie judecaţi în parte: unul nu seamănă cu celălalt, nici la coroană şi nici la fruct. Bănuiţi ce covor de poame coapte se află sub ei (geaba îi spun proprietarului că în Oltenia din corcoduşe se face un bun rachiu – detaliul nu pare a-l emoţiona foarte mult); bănuiţi ce concerte diurne şi nocturne răzbat din livadă, graţie unui păsăret de cele mai diverse triluri, dimensiuni, culori şi penaje.

Dar nu pentru ornitologie am ajuns aici şi nici pentru alcooluri din fructoză. Cum v-am spus, în spatele curţii ieşi pe un ponton de lemn şi dai direct într-un braţ al Murighiolului. Cîteva lanţuri leagă de mal nişte bărci: la fix parcate încît să te urci în ele şi să arunci firul cu plută. În cazul în care vă place peştele – să-l prindeţi & să-l mîncaţi –, îmi veţi înţelege excitarea. Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu tot ce ştiu despre pescuit pleacă de la un desen al genialului Nell Cobar (dintr-un almanah Urzica de la finele anilor ’60): acolo, în caricatură, pe malul unei ape stătea cu undiţa în mînă un pescar cocoşat de frig, sub o ploaie de noiembrie; şi zicea el: „Dacă n-aş şti că e o plăcere, aş jura că e un canon!“. Nu există filozofie mai subtilă a pescuitului pe ploaie! Acum nu e chiar noiembrie, dar tot am prins vreo două zile ploioase, cu 17°C dimineaţa şi seara. Şi, ştiţi ceva? Exact atunci, pe ploaie şi pe răcoreală, trage peştele mai bine.

Cîte n-aş avea să vă spun… V-aş putea rememora o plimbare cu barca pe braţul Sf. Gheorghe… Ce inspirat aş fi în a vă povesti despre lacurile Razelm, Uzlina, Isăcel şi Isac… în a vă descrie lebedele şi egretele, lişiţele şi stîrcii, cormoranii sau broaştele ţestoase… sau nuferii de-acolo, cei albi şi cei galbeni… Sau v-aş putea întreba oare cît de cretini pot fi cei ce mai aruncă cîte-un pet de bere golit în acest peisaj… Delta Dunării e absolut incredibilă – şi v-o zic ca unul care pînă mai ieri eram, pe bune, sceptic.

Dar n-am timp. Sînt pe malul de trestii şi stuf, cu două undiţe aruncate în apă. Acolo, în adînc, în apa verzuie sub cerul plumburiu, se află cîrduri de peşti: lin şi roşioare, bibani şi somni. Îi simt şi mă simt; între noi se încinge un război psihologic... pun momeala… arunc… parcă i-o pun drept în bot… mă-ncearcă… mă tachinează… pluta pare a dansa… nu mă grăbesc… acum îmi pune pluta pe orizontală… pentru ca în următoarea clipă să-mi bage pluta la fund, de parcă-ar fi răpit-o căpitanul Nemo… De-abia în acea clipită arcuiesc undiţa spre cer… simt rezistenţă în pumn, semn că acolo jos, în apă, ceva mi se opune. Trag, şi…

Dumnezeule, nu pot fi atît de egoist încît să nu vă las măcar finalul acestei poveşti, cît să vă închipuiţi fiecare (happy-)end-ul care vi se potriveşte!

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.