La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură

Publicat în Dilema Veche nr. 462 din 20-26 decembrie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Ajuns în Spania la cumpăna dintre noiembrie şi decembrie – vă spuneam –, am avut onoarea de a face cunoştiinţă repede cu cel mai rece sfîrşit de săptămînă al toamnei din provincia Castilla-La Mancha. În frumoasa lor limbă, pe care abia de o pricep, ca orice român, fără a o vorbi (inclusiv din motivul că în copilăria mea singura telenovelă respectabilă era emisiunea Cîntarea României, doar arar întreruptă de Dallas-ul familiei Ewing – odihneşte-te-n pace, JR!), cîteva meteorologiste iberice au furnizat la TV explicaţii pentru acel val de frig ce a sosit în zonă, aproape odată cu mine. Coincidenţa a fost atît de perfectă încît, o vreme, chiar am avut remuşcări: oare nu cumva am vreun rol (mă întrebam eu) în această dereglare a termometrelor, care face ca la Nord de Bucureşti (de unde plecasem) să fie mai cald decît la Sud de Madrid (unde ajunsesem)? În fine, spre uşurarea mea, mai multe meteoroloage de la TV au spus, totuşi, că n-aş avea nici un amestec şi au dat vina pe frontul anticiclonic etc.

Ceva mai relaxat, am fost atent la autostrada ce uneşte Madridul de oraşul Ciudad Real, în a cărui universitate urma să ţin o conferinţă (într-una dintre săptămînile următoare o să vă vorbesc despre ea – nu despre conferinţa mea, ci despre universitatea lor). Gentilul meu însoţitor – dl Liviu Popa, unul dintre cei mai buni consuli pe care România i-a avut (şi sper să-l păstreze) în Spania – mi-a atras atenţia asupra faptului că, imediat după ce am ieşit din Madrid şi am luat drumul Castiliei-La Mancha, aproape că rulam singuri pe autostradă. Rar cînd mai depăşeam sau ne mai depăşea vreo maşină. Or, problema nu e că spaniolii n-ar avea autoturisme – ci că au o reţea de drumuri foarte bună! După modesta mea opinie, aş putea spune chiar excelentă. Efigia şi mîndria provinciei spre care mergeam este – bănuiţi – Don Quijote, celebrul personaj al lui Cervantes Saavedra. Ei bine, pe vremea lui Cervantes (a doua jumătate a secolului al XVI-lea), drumurile de pe meleagurile lui dacă erau o ţîră mai bune decît drumurile de prin România de-atunci (dar n-aş băga mîna-n foc). Azi, autostrăzile Spaniei sînt printre cele mai lungi şi mai ramificate de pe continent. În plus – spre deosebire de dragele noastre verişoare latine Franţa sau Italia –, autostrăzile spanioleşti nici nu te taxează la fiecare sută de kilometri (aproape 80% din reţeaua autorutieră iberică e lipsită de taxe).

Cum se explică această reuşită? Prin măcar două aspecte: primul e acela că Spania a reuşit admirabil să folosească fondurile europene la care a fost îndreptăţită după 1986 – anul intrării în Europa Unită – şi a investit serios în ceea ce-i lipsea, adică în infrastructură (pentru un neam printre ale cărui simboluri se numără mai sus amintitul cavaler deprins a se lupta cu morile de vînt, e oarecum ciudat că nu au construit şi ei terenuri de sport în pantă!). Iar al doilea aspect, tot cvasi-istoric, e acela că generalul „El Caudillo“ Franco, dictatorul Spaniei de pînă în 1975, cu multele lui defecte, măcar a lăsat la finalul regimului său planurile unei infrastructuri ce a şi fost materializată imediat ce au început să curgă banii europeni. E ceva diferenţă faţă de România, în care „El Caudillo“ Ceauşescu n-a priceput niciodată la ce-s bune autostrăzile (Ştefan Andrei îmi povestea că a fost de faţă la o discuţie între Nicu şi Nicolae Ceauşescu; fiul spunea că ar fi bună o autostradă de la Bucureşti la Constanţa, iar tatăl răspundea: „Ca să ce, mă?! Ca să ajungi tu mai repede la mare?“). La noi, totuşi, Ceauşescu nu poartă toată vina; chiar şi în vremurile recente am avut un preşedinte care iniţial spunea că nu vede rostul autostrăzilor, iar azi se întreabă (alături de noi) de ce nu le avem.

Dacă Spania e bine unită de drumurile ei naţionale şi europene, în schimb are probleme reale şi vechi de secesiune cu două provincii mai rebele: Ţara Bascilor şi Catalonia. Acum vreo cîţiva ani, eram într-un mic restaurant din oraşul basc Bilbao, pentru o gustare în care o caracatiţă drăgălaşă înota într-un sos negru, şi comentam cu patronul respectiv pe teme fotbalistice (pe un perete avea un poster cu echipa Atlético Bilbao). „Dar pe regele Spaniei de ce nu-l aveţi în tablou?“ – am întrebat eu, şi nu vă pot spune ce a fost atunci la gura patronului. Azi, cum am ajuns la Ciudad Real, toate dezbaterile TV analizau recentul vot din Catalonia (25 noiembrie a.c.), în care alianţa Convergència i Unió condusă de liderul cu agendă separatistă Artur Mas a obţinut, totuşi, mai puţine voturi decît spera. Din acest punct de vedere, criza economică suflă în pînzele separatiştilor.

La fel cum şi eu mi-am suflat în palme pînă ce, în fine, am ajuns într-un hotel în a cărui pivniţă de vinuri mă aşteptau... oare ce?... oare cine? (va urma)

Adrian Cioroianu este decan al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti. Printre cele mai recente cărţi publicate: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.