La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură

Publicat în Dilema Veche nr. 462 din 20-26 decembrie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Ajuns în Spania la cumpăna dintre noiembrie şi decembrie – vă spuneam –, am avut onoarea de a face cunoştiinţă repede cu cel mai rece sfîrşit de săptămînă al toamnei din provincia Castilla-La Mancha. În frumoasa lor limbă, pe care abia de o pricep, ca orice român, fără a o vorbi (inclusiv din motivul că în copilăria mea singura telenovelă respectabilă era emisiunea Cîntarea României, doar arar întreruptă de Dallas-ul familiei Ewing – odihneşte-te-n pace, JR!), cîteva meteorologiste iberice au furnizat la TV explicaţii pentru acel val de frig ce a sosit în zonă, aproape odată cu mine. Coincidenţa a fost atît de perfectă încît, o vreme, chiar am avut remuşcări: oare nu cumva am vreun rol (mă întrebam eu) în această dereglare a termometrelor, care face ca la Nord de Bucureşti (de unde plecasem) să fie mai cald decît la Sud de Madrid (unde ajunsesem)? În fine, spre uşurarea mea, mai multe meteoroloage de la TV au spus, totuşi, că n-aş avea nici un amestec şi au dat vina pe frontul anticiclonic etc.

Ceva mai relaxat, am fost atent la autostrada ce uneşte Madridul de oraşul Ciudad Real, în a cărui universitate urma să ţin o conferinţă (într-una dintre săptămînile următoare o să vă vorbesc despre ea – nu despre conferinţa mea, ci despre universitatea lor). Gentilul meu însoţitor – dl Liviu Popa, unul dintre cei mai buni consuli pe care România i-a avut (şi sper să-l păstreze) în Spania – mi-a atras atenţia asupra faptului că, imediat după ce am ieşit din Madrid şi am luat drumul Castiliei-La Mancha, aproape că rulam singuri pe autostradă. Rar cînd mai depăşeam sau ne mai depăşea vreo maşină. Or, problema nu e că spaniolii n-ar avea autoturisme – ci că au o reţea de drumuri foarte bună! După modesta mea opinie, aş putea spune chiar excelentă. Efigia şi mîndria provinciei spre care mergeam este – bănuiţi – Don Quijote, celebrul personaj al lui Cervantes Saavedra. Ei bine, pe vremea lui Cervantes (a doua jumătate a secolului al XVI-lea), drumurile de pe meleagurile lui dacă erau o ţîră mai bune decît drumurile de prin România de-atunci (dar n-aş băga mîna-n foc). Azi, autostrăzile Spaniei sînt printre cele mai lungi şi mai ramificate de pe continent. În plus – spre deosebire de dragele noastre verişoare latine Franţa sau Italia –, autostrăzile spanioleşti nici nu te taxează la fiecare sută de kilometri (aproape 80% din reţeaua autorutieră iberică e lipsită de taxe).

Cum se explică această reuşită? Prin măcar două aspecte: primul e acela că Spania a reuşit admirabil să folosească fondurile europene la care a fost îndreptăţită după 1986 – anul intrării în Europa Unită – şi a investit serios în ceea ce-i lipsea, adică în infrastructură (pentru un neam printre ale cărui simboluri se numără mai sus amintitul cavaler deprins a se lupta cu morile de vînt, e oarecum ciudat că nu au construit şi ei terenuri de sport în pantă!). Iar al doilea aspect, tot cvasi-istoric, e acela că generalul „El Caudillo“ Franco, dictatorul Spaniei de pînă în 1975, cu multele lui defecte, măcar a lăsat la finalul regimului său planurile unei infrastructuri ce a şi fost materializată imediat ce au început să curgă banii europeni. E ceva diferenţă faţă de România, în care „El Caudillo“ Ceauşescu n-a priceput niciodată la ce-s bune autostrăzile (Ştefan Andrei îmi povestea că a fost de faţă la o discuţie între Nicu şi Nicolae Ceauşescu; fiul spunea că ar fi bună o autostradă de la Bucureşti la Constanţa, iar tatăl răspundea: „Ca să ce, mă?! Ca să ajungi tu mai repede la mare?“). La noi, totuşi, Ceauşescu nu poartă toată vina; chiar şi în vremurile recente am avut un preşedinte care iniţial spunea că nu vede rostul autostrăzilor, iar azi se întreabă (alături de noi) de ce nu le avem.

Dacă Spania e bine unită de drumurile ei naţionale şi europene, în schimb are probleme reale şi vechi de secesiune cu două provincii mai rebele: Ţara Bascilor şi Catalonia. Acum vreo cîţiva ani, eram într-un mic restaurant din oraşul basc Bilbao, pentru o gustare în care o caracatiţă drăgălaşă înota într-un sos negru, şi comentam cu patronul respectiv pe teme fotbalistice (pe un perete avea un poster cu echipa Atlético Bilbao). „Dar pe regele Spaniei de ce nu-l aveţi în tablou?“ – am întrebat eu, şi nu vă pot spune ce a fost atunci la gura patronului. Azi, cum am ajuns la Ciudad Real, toate dezbaterile TV analizau recentul vot din Catalonia (25 noiembrie a.c.), în care alianţa Convergència i Unió condusă de liderul cu agendă separatistă Artur Mas a obţinut, totuşi, mai puţine voturi decît spera. Din acest punct de vedere, criza economică suflă în pînzele separatiştilor.

La fel cum şi eu mi-am suflat în palme pînă ce, în fine, am ajuns într-un hotel în a cărui pivniţă de vinuri mă aşteptau... oare ce?... oare cine? (va urma)

Adrian Cioroianu este decan al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti. Printre cele mai recente cărţi publicate: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.