La Gerda, în bucătărie

Publicat în Dilema Veche nr. 509 din 14-20 noiembrie 2013
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

La Gerda, în bucătărie, înţelegi de ce capătă anumite locuri de pe lumea asta un soi de lumină pe care nu ştii s-o explici. E suficient s-o vezi pe ea, pe Gerda, ridicîndu-şi privirea dintre cratiţe şi rostind primele cuvinte. Îndată se luminează totul cu un calm ireal şi cu o căldură venită dintr-un suflet care nu are ştiinţa simulării. Nu e căldura aia venită să te ia de braţ, din prima, şi să te-ncingă la horă, povestindu-ţi de toate, de parcă v-aţi şti de o viaţă. E, mai degrabă, promisiunea unei călduri umane foarte personale, care vine un pic mai încolo, dacă ştii să răspunzi cu acelaşi tip de normalitate. Dacă uiţi toate sclifoselile şi primeşti cum se cuvine zîmbetul cu care eşti întîmpinat încă de la intrarea în curtea casei. Nu merge să-i zici tanti Gerda – în cazul de faţă, sună complet idiot şi nu se potriveşte nicidecum cu personajul – deci nici tante Gerda; ar suna penibil de snob şi de forţat. După cum nici cu Frau Gerda nu faci prea mare brînză în acoperirea acestui personaj cu un nume mulţumitor, gata să sugereze măcar un pic din imaginea fiinţei pe care vrei s-o povesteşti. Pînă la urmă, Gerda, pur şi simplu, e numele care acoperă destul de mult din ce ai vrea să spui despre ea.  

La Gerda, în bucătărie, pălinca unge nişte mecanisme care se pornesc îndată, oricît ar fi de amorţite. Sînt roţile alea invizibile din dosul porţilor dintre oameni, locurile pe unde ies afară poveştile. Cînd se mişcă scîrţîind zăvoarele astea grele, pătrunde spre lumile întredeschise o aromă de omletă pufoasă, cu slănină şi cu caş frecat cu sare. Pune la socoteală şi-o ceapă roşie, dulce la început, adormitoare ca seducţia pură, pe urmă iute de-ţi zboară capul, ca trezirile bruşte la realitate. Dacă mai ungi c-o pălincă – mă rog, cu mai multe –, totul e ca o alergare nebună printr-o pădure deasă, un slalom curajos printre copaci. Ieşi în frig, la ţigară, şi crezi că ai respirat, să duci cursa mai departe. Te-ntorci în căldura plitei pe care fierbe ciorba de gîscă şi, dacă n-ai îndemînările necesare acestor probe olimpice supreme, te trezeşti cu fruntea într-un stejar secular. Dacă ai mai fost prin loturile reunite ale acestor sporturi extreme, îţi dozezi efortul, descalificînd însăşi ideea de efort şi lăsîndu-te în braţele alergării.

La Gerda, în bucătărie, miroase a tocană scăzută de viţel, în care ardeiul verde şi ceapa s-au topit pînă la a fi doar o părere, un nor brun, sticlos, din care plouă în gură o frăgezime torenţială, cum nu s-a mai văzut. Pe la mijlocul anilor ’70, Gerda, săsoaică punctuală, s-a dus la o nuntă. S-a pus la locul ei şi a stat, cuminte, la masă. La un moment dat, s-a aşezat lîngă ea cineva care întîrziase. Era Nicu. De prin părţile Buzăului. Nu se cunoşteau. Lucrau, fără să se ştie, la aceeaşi fabrică de aparatură electrică, la Săcele. Ea era tăcută, nu prea bea, aşa că Nicu i-a propus un schimb. A zis că-i dă ei sucul, dacă ea îi dă rachiul pe care nu-l băuse. Amor fulgerător. Saşii Gerdei, rubedeniile, să dea-n apoplexie: „Nu calcă român la noi în casă!“ Gerdei nu i-a păsat. L-a luat pe omul pe care îl iubea. S-a dovedit că intuiţia i-a funcţionat ca o maşinărie nemţească. Nicu ştie de toate. E şi lăcătuş, repară orice cît ai clipi, tranşează berbecuţul ca un profesionist, e şi meşter fermier, creşte animale, o ţine pe Pufi – o flocoasă simpatică de-ţi vine s-o furi pe loc – şi vreo nouă pisici care se joacă într-o curte generoasă, face o pălincă absolută şi un vin de streaşină care pune vîsle la barca gîndirii libere. Încetul cu încetul, rubedeniile l-au descoperit pe Nicu, l-au acceptat şi l-au respectat pentru cine e şi pentru ce ştie să facă. După Revoluţie, cînd fabrica s-a prăbuşit sub ideile binevoitoare ale patrioţilor, Gerda şi Nicu s-au mutat la Viscri, în satul de baştină al nevestei. Mai treceau pe acolo şi mai vedeau de una-alta. La un moment dat, s-au stabilit şi s-au apucat să facă agroturism, fără obsesia de a se îmbogăţi peste o săptămînă. Nici peste un an. Nici peste zece. Îi interesează altceva. Sînt senini, sinceri, luminoşi, fac ce fac din plăcere pură şi au doi băieţi mari, educaţi impecabil, pe care-i preţuieşti din prima clipă. 

La Gerda, în bucătărie, pe plită stă o tigaie în care sfîrîie dovlecei daţi prin făină şi ou. În cuptor se caramelizează o năprasnică friptură de berbecuţ, care o să stea lîngă o mămăligă tare, pe care va curge definitiv un sos de usturoi frecat cu sos de roşii. Da, o fi contribuit Prinţul Charles la cunoaşterea locurilor ăstora. Şi, nu „o fi“, că a făcut-o din plin, cu generozitate şi cu solidaritate. Dar trebuie să ai şi un pic de „marfă“ umană prin părţile astea, ca să ţină treaba. La Viscri e şi ceva lume proaspătă, care promite, dar lumea veche, extrem de puţină, cîtă a rămas, încă mai dă o lumină locurilor din jur. La biserica fortificată – un loc superb, greu de uitat –, Sara, mătuşa Gerdei, te beşteleşte un pic dacă nu te mişti mai repede. Adică ea te lasă în turn la ora închiderii, dar tu te lălăi şi caşti ochii la peisaj?! Prin sat, unii îi spun „Îngerul Negru“ sau „Generalul“. Asta pentru că e categorică, ţi-o spune verde-n faţă, şi acum rîde cu tine, acum îţi face o observaţie, urgent, de nu te vezi. La Viscri e la fel de România ca peste tot. Lume care se ceartă, lume care se pune de-a curmezişul, lume care face drumuri de mîntuială, lume care îndrăzneşte, lume care are curaj, lume care vrea binele comunităţii, lume care ştie că ordinea şi disciplina salvează lucruri. Nu e uşor să duci moştenirea asta a saşilor şi să faci din ea mai mult decît casele şi biserica. Pentru că pereţii ăia trebuie însufleţiţi cu ceva. Altminteri, e doar un muzeu. Frumos, dar muzeu.  

La Gerda, în bucătărie, e aşa cum ar trebui să fie cam peste tot, pe-aici, pe la noi.  

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Eduard Hellvig bilant SRI FOTO Mediafax
Șeful SRI lansează un avertisment la adresa unor foști angajați: Vom face tot ce ține de noi pentru a rezolva aceste probleme
Șeful SRI a lansat un avertisment la adresa unor foști angajați ai instituției, despre care susține ca gravitează în jurul unor companii de stat sau în spatele a „tot felul de oameni”.
Vladimir Putin FOTO Getty Images
Va folosi Putin arma nucleară? Cum l-ar putea opri Occidentul să o facă
Vladimir Putin a demonstrat până acum că este un lider „relativ rațional”, astfel încât Occidentul trebuie să-l facă să înțeleagă, fără dubii, că folosirea armei nucleare în Ucraina ar însemna costuri mult mai mari decât avantaje, spune expertul în securitate europeană Iulia Joja.
Cei doi au fost duşi la sediul Jandarmeriei pentru continuarea verificărilor. FOTO IJJ Dâmbovița
Electroşocuri într-o staţie de autobuz din Târgoviște. Doi băieți se distrau terorizând trecătorii cu un dispozitiv de autoapărare
Doi băieți din Dâmbovița, în vârstă de 14 și 18 ani, au fost prinşi de jandarmi în timp ce foloseau aparate cu electroşocuri într-o staţie de autobuz din Târgovişte pentru a intimida trecătorii.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.