Jocul cu vorbele corupţiei

Publicat în Dilema Veche nr. 350 din 28 octombrie - 3 noiembrie 2010
Despre Descîntece jpeg

La Porţile Orientului, cum ne place să spunem, românii s-au lăsat „cuceriţi“ de limbă şi limbaj adoptînd şi prelucrînd vorbe şi instituţii după nevoi sau doar după modă. Obţinerea unui beneficiu, de orice natura ar fi fost el, se leagă de coruperea persoanelor şi instituţiilor prin diferite mijloace. Se nasc astfel „vorbele“ instituţionalizate ca urmare a unei practici îndelungate: havaet, temenea, hatîr şi voie vegheată, tain, ruşfet, peşcheş, ciubuc, bacşiş, filotimă, filodormă, şpagă, mită, plocon. Chiar şi înlăturarea unui catahrisis (abuz, nelegiuire) nu putea fi obţinută decît cu ajutorul unui mic ciubuc dat cui trebui, cu putere de a schimba un pitac sau doar o simplă anafora. Pentru că „multe grăieşte popa, dar, fără plată, gura nu şi-o dăşchide“, carevasăzică „fără dare de bani, nimeni nu-ţi ajută“ – consemnează marele boier Iordache Golescu la început de secol XIX. Şi merge chiar mai departe cu „gardul fără proptele, nicicum poate sta, iar cel cu proptele niciodată piere“, or „bunii ocrotitori“ îşi oferă serviciile într-un sistem al „darului“ şi al hatîrurilor de tot felul. A nu lua „mită“, termenul folosit cu sens general aici, devine echivalentul unei mari calităţi, întrucît de la mic la mare, de la marele dregător din preajma lui vodă pînă la cel mai mic slujbaş dintr-un colţ uitat de plai, toată lumea pretinde şi cere „ceva“ pentru orice fel de serviciu. În acest context, devine „celebru“ marele vornic de Tîrgovişte, Iordache Creţulescu († 1746), cunoscut că „mită pentru orice treabă ar fi putut face nu lua… era drept judecătoriu, nefăţarnic; nici într’un chip Domnilor nu le făcea colachii; ci totdeauna vorbea drept fără sfială“. Sau marele ban Teodor Văcărescu Furtună, nu prea şcolit în ale dreptului, dar cunoscut ca judecător onest şi integru pentru că nu a acceptat „hatîruri“ şi că „la cuhnia lui nu se primeau plocoane“. 

Pînă la vodă Ipsilanti nu se poate spune că aceste practici sînt serios sancţionate de către un cod; de acum înainte, ele intră sub incidenţa legii: „cei ce cu luare de bani îşi zminteşte obşteasca slujbă cea orînduită de stăpînire, să vinovăţeşte de pravilă“. Pedeapsa prevede darea afară din slujbă – „izgonire“ –, şi recuperarea mitei întreit pe seama statului, „cel ce au primit luare să i să ia de către stăpînire întreit“, scrie codul penal de la 1783. Poruncile domneşte eşuează destul de des, dovada regăsindu-se în frecventa lor reiterare. Apoi, Condica criminalicească a Moldovei (1826) surprinde şi sancţionează o practică curentă şi păgubitoare: evadarea din temniţă cu ajutorul temnicerului care, momit cu oareşce „ceva mită“, uita de îndatoriri şi atribuţii. Pedeapsa prevăzută se construieşte tot în jurul temniţei, transformîndu-l pe temnicer din gardian în deţinut. 

Deseori, aceste practici sînt atît de importante din punct de vedere economic că, în ciuda unor legi, pitace, nizamuri, nu pot fi stîrpite. Dimpotrivă, practica se transformă, printr-o îndelungată folosire, în normă. Uneori, „darurile“ nu sînt decît stimulente oferite slujbaşilor statului spre a-şi face treaba, adică ceva ce este deja parte din slujba. Filodorma, de pildă, este un fel de „dar“ dat cuiva pentru a nu „uita“ că are şi îndatoriri. 

Cînd rămîne epitrop peste averea nepotului săi, ceauşul Mihai Bărbătescu trebuie să consemneze toate veniturile şi cheltuielile efectuate. Aflăm cu această ocazie şi despre filodorme, plocoane sau bacşişuri date în stînga în dreapta pentru ca lucrurile să avanseze în direcţia dorită. Uneori sînt lucruri atît de mărunte: „6 taleri, bacşiş ce au dat oamenilor de au pus hotar la Baloteşti; 1:10 taleri, bacşiş, o pereche de iminei dat isprăvnicelului moşiei“. Cu ajutorul lor, ceauşul încearcă să grăbească o „treabă“ ce se tot prelungea de ceva vreme de către hotarnici deja plătiţi prin leafă să facă acest lucru. Sau „60 taleri, dumnealor boierilor ispravnici, prin mîna postelnicului Tănase“, un stimulent oferit celor care prin natura slujbei lor trebuiau să „prefacă catagrafia“. Or, dacă ispravnicii sînt „dăruiţi“ de bunăvoie, nu acelaşi lucru se întîmplă cu vătaful de divan care pretinde nici mai mult nici mai puţin decît 500 de taleri filodormă pentru o elibera o anafora. Suma este uriaşă, dacă ţinem cont că pentru redactarea unei jalbe se plătea logofătului o sumă cuprinsă între 20 de parale şi 1 taler. Ceauşul se revoltă şi se plînge de o aşa mare neruşinare. Şi pînă la urmă i se face „dreptate“, adică să plătească totuşi vătafului o filodormă de 50 de taleri, iar el să rămînă cu paguba zilelor „zăbovite“ aiurea pe la uşile divanului. 

Filodorma, chiar dacă şi-a schimbat numele, s-a integrat în comportamentele noastre cotidiene şi nici măcar nu mai credem că ar fi ceva ilegal sau aberant. 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.