In’ş’Allah: despre femei, politeţuri şi alte mirodenii

Publicat în Dilema Veche nr. 380 din 26 mai - 1 iunie 2011
Criza migranţilor jpeg

Încercam, aşadar, în precedenta mea scrisoare – care sper să vă fi găsit cu bine, ceea ce vă doresc şi pe mai departe – să spun domnilor cititori că ideea de a căuta o mireasă prin Qatar comportă anumite riscuri (şi totodată invit doamnele/domnişoarele cititoare să nu m-abandoneze, pentru că am pentru dînsele o reţetă a fericirii, ceva mai jos!). Aşadar, a-ţi căuta mireasă acolo e riscant nu pentru că ele, qatarezele, n-ar fi drăgălaşe (ba sînt) sau pentru că ar fi musulmane sau pentru că ai locului s-ar teme de străini (dimpotrivă: Qatarul e azi una dintre cele mai calme ţări din lumea arabă, iar străinii sînt bineveniţi). Mai curînd motivul e unul de ordin statistic: din cei 1,7 milioane de locuitori ai Qatarului, doar 24% sînt femei.

Explicaţia: autohtonii, ca atare, sînt cîteva sute de mii; restul sînt străini veniţi să muncească, în general bărbaţi tineri, fără familii. Aceasta face ca pe stradă, prin hoteluri sau prin instituţii să vezi inevitabil mai multe mustăţi decît gene rimelate. Femeile sînt efectiv rare în Qatar – ceea ce le sporeşte şi mai mult valoarea –, iar în ochii turistului asta aprinde curiozitatea, mai ales cînd le vezi în veşmîntul lor lung şi negru, multe dintre ele doar cu o fantă cît degetul în dreptul privirii (iar unele poartă chiar şi o mască de metal uşor peste frunte, năsuc şi pomeţi!). Şi chiar dacă (să presupunem) vei vedea pe stradă o qatareză şi să mai presupunem că tu eşti un bărbat singur şi ea e tot singură şi că pe strada aceea nu mai e nimeni în afară de voi, iar tu de fapt eşti cam rătăcit şi vrei s-o rogi să te îndrume spre o destinaţie – mai bine n-o fă, pentru că nu-i politicos şi ai mari şanse ca respectiva să se simtă ofensată. La fel, e indecent să urmăreşti cu ochii vreo femeie, după cum nu e deloc indicat să stai cu picioarele astfel încît să-i arăţi talpa interlocutorului tău arab. Aceste sfaturi le găseşti la tot pasul, inclusiv în pliantele din camerele de hotel – şi ţi se va mai spune ca, la masă, să nu apuci mîncarea cu degetele stîngii, să nu întinzi mîna (nici în semn de salut) către o persoană de sex opus, să nu fotografiezi femei (sau bărbaţi) de la care n-ai un acord explicit în acest sens etc.

Dincolo de litera aparent constrîngătoare a ghidurilor turistice, am verificat însă pe pielea mea, cu plăcere, cît de amabili sînt qatarezii: fie că i-am întîlnit în Hotelul Sheraton – unde am negociat trei minute pe ceas cu un localnic care insista să intru pe uşă înaintea lui (iar eu insistam să intre el, pentru că mi se părea ceva mai în vîrstă) –, fie că i-am salutat prin băcăniile lor micuţe înşirate pe stradelele înguste ale bazarului Waqif – unde, la un moment dat, pe cînd tocmai probam un batic din acela cu care arabii îşi acoperă capul, un tînăr m-a întrebat dacă se poate fotografia cu mine (vă cam daţi seama ce ciudat îi păream) şi, cum eu am zis da, l-a mai tras în poză şi pe bunicul lui, un bătrînel despre care mi-a spus că are 105 ani (exagera puţin – mai curînd arăta de vreo 97!). Bazarul din fiecare oraş – sau souk-ul, cum îl numesc localnicii – este un perimetru definitoriu pentru spiritul arab şi o teribilă atracţie pentru orice vizitator. Cel mai mare (şi mai vechi) souk din Doha e cel numit Waqif. E bine să intri în el pe cît posibil sătul – altfel, aromele condimentate ce răzbat de la orice grătar al puzderiei de terase din zonă sau cele din prăvăliile cu mirodenii, fructe uscate, nuci, migdale şi fisticuri îţi vor lua minţile. În souk toţi vînzătorii sînt bărbaţi şi aproape toţi cumpărătorii sînt femei. Dar nu vă grăbiţi să vă imaginaţi precupeţe cocoşate sub plase şi cu mîinile lungite de coşul zilnic. Nicidecum; în spatele fiecărei femei merge cîte un cărăuş (somalezi? sudanezi?) cu cîte o roabă. Femeile cumpără, iar vînzătorii le pun pungile direct în roabă. Cărăuşul îşi însoţeşte apoi clienta pînă la ieşirea din souk, unde de regulă femeile sînt aşteptate de cîte o maşină (trăsnet) în care toate cumpărăturile sînt urcate fără ca precupeţele să le atingă măcar. Sincer să fiu, am văzut – prin pieţele noastre – europence cu mult mai deşelate.

În epistola viitoare, in’ş’Allah, voi mai vorbi despre femeile şi bărbaţii locului, despre familia domnitoare şi despre alte cele.

Deocamdată, să ofer distinselor cititoare reţeta promisă: se face că eram eu prin souk, cam rotisat de cele 44°C ambientale şi, mai mult mort decît viu, abia mă tîrăsc pe terasa unei cafenele. După două minute, minune! Ţineam în mîini o licoare atît de binefăcătoare încît m-am dus la bucătărie să le cer reţeta. Iat-o: se ia o mînă de frunze proaspete de mentă...
Ajuns aici cu firul poveştii, strănepotul Şeherezadei văzu lumina zorilor mijind şi, sfios peste poate, tăcu.

(va urma)

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Iubirile Principesei Margareta: un student socialist și un actor
Principesa Margareta împlinește la 26 martie vârsta de 74 de ani. Fiica cea mare a regelui Mihai I a avut două mari iubiri în viață: Gordon Brown, cel care avea să devină prim-ministru și actorul Radu Duda, cu care s-a căsătorit.
image
„Regele criptomonedelor”, răpit și torturat după ce și-a înșelat investitorii cu 29 de milioane de dolari
Aiden Pleterski, în vârstă de 23 de ani, care s-a autoproclamat „regele criptomonedelor din Canada” a fost răpit și torturat, după ce și-ar fi înșelat investitorii cu 29 milioane de dolari, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.