Iar megalomania
Sîntem informaţi că, în şedinţa sa de pe 14 aprilie, Comisia tehnică de urbanism a Municipiului a avut de judecat un proiect ce ar ameninţa să desfigureze aceeaşi răspîntie despre care a mai fost vorba aici, fiind ţinta unor mari apetituri de afaceri imobiliare. Abia semnalasem reclama deşănţată pentru o arhitectă de reputaţie internaţională care ar avea intenţia de a ridica acolo, peste drum de hotelul Howard Johnstone (fost Dorobanţi), un turn de 200 de metri. Dar încă din martie 2008 se ivise pericolul ca, prin demolarea a două vechi case boiereşti, una pe strada Mihai Eminescu (nr. 27) şi încă una pe Calea Dorobanţi (nr. 16), să devină posibilă construcţia altui mare hotel. Am arătat că acele două case, construite, prima, în 1893, de către arhitectul Alphonce de Saint Omer, iar a doua, în 1911, de către Petre Antonescu, meritau de mult să fie înregistrate ca monumente istorice. Înscrierea lor pe lista oficială a fost în sfîrşit decisă de Comisia Naţională în noiembrie trecut şi mai aşteaptă doar semnătura ministrului. Între timp însă, planul de a utiliza terenurile care aparţin celor două imobile n-a fost părăsit, ci, dimpotrivă, rîvneşte să se extindă prin cumpărarea numărului 18 de pe Dorobanţi şi a încă două case aflate după colţul cu strada General Ernest Broşteanu. E bine să se ştie că nr. 18, alături de casa Dinu Brătianu, a adăpostit pe rînd ambasadele Albaniei şi Tunisiei, pe cînd la nr. 16 era cancelaria ambasadei Ucrainei. În stilul "francez" al sfîrşitului de secol XIX, şi această clădire înfăţişează, cu neasemănată eleganţă, năzuinţa elitei româneşti din acea vreme de a se integra într-un aristocratic mediu european. Oricum, vecinătatea a două monumente istorice şi caracterul de zonă protejată al împrejurimii ar trebui să împiedice, în condiţiile legii, o construcţie supradimensionată. Proiectul prezentat de data asta are în vedere un hotel, un restaurant, săli de conferinţe şi de bal, birouri, spaţii destinate întîlnirilor de afaceri " totul deasupra unui parking subteran şi ajungînd pînă la o înălţime de 67 m. Cele 17 etaje se vor întinde în surplombă peste casele de patrimoniu, pe care le vor îngropa astfel. Autorul acestei mătăhăloase fantezii este domnul profesor arhitect Dorin Ştefan. Studenţilor d-sale li se oferă un exemplu " nici nu e primul! " de nepăsare faţă de trecutul arhitecturii româneşti, faţă de fizionomia consacrată a unui cartier bucureştean, faţă de cultura ultimei epoci normale pe care a trăit-o ţara asta. Pretenţia modernizării nu poate ascunde năpustirea la căpătuială. Banii investiţi acum în achiziţiile de imobile şi, mîine, în construcţiile care caţără un etaj peste altul sînt ai unei firme off-shore din paradisul fiscal al Ciprului: SC Rubin Gold 2004 SRL. Numele i se potriveşte fiindcă evocă strălucirea aurului, iar rubinul este un vechi simbol al sîngelui. Asemenea societăţi comerciale vampirizează oraşul nostru. Respins deocamdată de Comisia de urbanism, proiectul va reveni desigur, într-o formă sau alta, cu cel dintîi prilej favorabil. De aceea m-am socotit dator să fac cunoscute cititorilor Dilemei vechi peripeţiile acestui caz caracteristic. răscrucea Dorobanţilor cu strada Eminescu e un loc de care se tem toţi şoferii din cauza gîtuirii care-i sileşte să aştepte multe minute în şir. Vă închipuiţi ce-ar însemna circulaţia pe Dorobanţi în faţa intrării în viitorul P+17. Strada Broşteanu, şi ea îngustă, n-are cum să suporte fluxul de maşini care se poate prevedea. De altfel, locuitorii zonei din jurul bisericii Precupeţii Noi au început să protesteze contra acestei crime anunţate. Dacă mai adăugăm că, la doi paşi de acolo, Piaţa Romană este dezonorată de batjocura în care e ţinută casa Lalu şi de poluarea pe care o reprezintă reclamele luminoase, va înţelege oricine că nu putem lăsa fără apărare ce a rămas încă dintr-un oraş pe care, chiar astăzi, vizitatorii din străinătate îl preţuiesc mai mult decît locuitorii săi.
