Femei (şi intelectuale) pe malul mării

Publicat în Dilema Veche nr. 443 din 9-15 august 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

La Mangalia, la început de august, unele doamne și domnișoare (topless sau nu) au un aer atît de ofensiv, încît Consiliul de Securitate al ONU ar trebui probabil să dea o rezoluție împotriva lor.

Numai că ar trebui să vă așteptați la mai mult în aceste modeste rînduri, unde povestitorul privește mult deasupra nudităților marine, spre a vă spune cronica (de puțini dintre dvs. cunoscută ) a unui conclav de doamne ce-a impresionat în aceste zile prin plinătatea relevanței lor intelectuale. În context, trebuie să menționez decorul: e vorba despre unul dintre cele mai exotice evenimente culturale ale anului, din orizontul culturii române.

Voi începe cu puțină istorie. Personal, nu-mi aduc aminte de tîrguri de carte în România înainte de 1989 (se poate să fi fost, iară eu, postlicean provincial – în sensul geografic al termenului – la acea dată, să nu fi avut habar de ele). Dar ce-mi aduc aminte e dificultatea de a cumpăra o carte bună, umilința de a cumpăra cărți la pachet (una vandabilă însoțită de una mai puțin vandabilă – dar plătindu-le pe amîndouă), cîte o lansare de carte în vreo librărie, bucuria autorilor de-atunci de a-și vedea un volum publicat și, mai ales, considerabilul respect de care îndeobște autorii se bucurau din partea cititorilor. În ultimii 20 de ani lucrurile s-au mai schimbat: cărțile nu se mai vînd „la pachet“, ci „la plastic“ – însoțite de ziare ce au creat reale biblioteci, dar cu prețul ieftinirii cărții. Cărțile sînt azi mai ieftine decît erau înainte de ’89; admit că și venitul mediu poate e mai mic, dar raportul calitate-preț, în lumea cărților, e mai bun azi. Scriitorii sînt mai mulți în zilele noastre, cititorii sînt mai puțini – de aici și relativizarea respectului beneficiarului față de autorul produsului cultural. Dar, mai ales, au apărut în calendarul cultural al României tîrgurile de carte – fiece oraș care se respectă are măcar unul pe an, editurile își mai refac și ele cît de cît bugetul cu această ocazie, iar vizitatorii pleacă de-acolo cu un sentiment reconfortant: măcar pentru faptul că au mai văzut alții asemenea lor, încă dispuși să deschidă portmoneul în fața unei cărți.

Și acum să ne întoarcem la Mangalia (nu și la domnișoarele topless – degeaba, nu mai insistați, v-am spus că este de competența ONU și a dlui Alex Ștefănescu să vorbească despre ele!). Prin grija unui personaj ce emană poezie și simpatie, pe nume Gigi Todor, în Mangalia se organizează anual un Tîrg de carte pe nisip (15 ediții, din anii ’90 pînă azi). E un tîrg privat, deci cu atît mai lăudabil. Tot spre laudă, Primăria din Mangalia s-a implicat în susținerea ediției din acest an – bravo ei! (acum nu-i mai rămîne decît să se ocupe și de cîinii vagabonzi ce străbat orașul în hoarde, legănîndu-se –, cam cum ieșeau altădată anumiți scriitori, nu dau nume, de la restaurantul Uniunii, din București).

Ce-mi fu dat să văd în aceste cîteva zile de tîrg pe nisip: în primul rînd, evident, pe sus-numitul Alex Ștefănescu (adevărul e că e cam greu să-l ocolești cu privirea), în jurul căruia roiau, ca de obicei, batalioane de femei superdeștepte. Mă rog, poate am exagerat puțin: admit că nu roiau (ci mai curînd fumau) și că poate nu erau batalioane (ci doar un remarcabil pluton). Printre ele, dna Georgeta Dimisianu, despre a cărei prezență tonică am mai scris și în legătură cu care voi adăuga doar că pare a fi singura femeie ce are un ac (made in Oltenia) de cojocul de Don Juan al numitului A.Ș. Mai era dna Denisa Comănescu, admirabila editoare pe al cărei raft încap cărți bune din toate literaturile lumii și care a luminat cu privirea-i colecții legendare de la editurile Univers, Polirom sau Humanitas. Se înțelege că nu departe de soțul său atît de rîvnit era și dna Domnița Ștefănescu, tot fostă și prezentă editoare (ale cărei amintiri despre volumul din 1986 al lui Adrian Păunescu, apărut la Albatros, ar merita incluse în orice istorie a literaturii române), care a venit pe nisip cu impresionantul ei volum-documentar 11 ani din istoria României (1989-2000). Dar oare ce făcea criticul în timp ce soția sa lucra la acest volum? Cu inteligența și farmecu-i, Alex Ștefănescu nutrea de ani de zile ideea de a căuta o scriitoare alături de care să scrie o carte despre miracolul de-a fi femeie. Cartea a apărut recent (Cum e să fii femeie – Ed. Mașina de scris) și, evident, în prezentarea de la Mangalia nu atît întrebările dlui Ștefănescu (multe naive, cum sînt întrebările tuturor bărbaților la adresa femeilor) au impresionat, cît mai ales răspunsurile rafinate ale dnei Lia Faur – scriitoarea din Arad ce e interlocutoare într-o frumoasă carte pe care ar trebui s-o cumpere orice femeie și s-o citească orice bărbat.

Cît privește Consiliul de Securitate al ONU, rămîne cum am vorbit! 

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea București. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

gazprom conducta
Gazprom amenință că nu va mai livra gaze Republicii Moldova
Gazprom amenință că va rupe contractul pentru livrarea gazeșlor către Republica Moldova, având în vedere că nu există niciun acord pentru stingerea datoriilor acesteia din urmă, scrie Tass.
Cataracta Shutterstock 3 png
Cataracta, boala ochilor opaci. Laserul, tehnica performantă de operație a afecțiunii oculare
Peste 70% dintre vârstnici pot dezvolta cataractă, însă o statistică arată că boala apare și la tineri. Vestea bună este că cea mai modernă tehnică de operație a cataractei este laserul.
Delta Dunării Pixabay
Croaziera de o zi în Delta Dunării rămâne cel mai solicitat circuit turistic de peste 20 de ani
În ultimii ani, marcați de pandemie, numărul turiștilor care au ales excursii de o zi a crescut cu peste 60%. Agențiile de turism oferă excursii la cetăți, degustări la crame și experiențe inedite.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.