Europa creştină sau Europa cretină?

Publicat în Dilema Veche nr. 553 din 18-24 septembrie 2014
Bun şi rău jpeg

Poate că soarta proiectelor mari, de anvergură istorică, este să se exprime în detalii. În orice caz, aşa a fost de la început gîndit proiectul Uniunii Europene: o mare construcţie politică destinată să trăiască secole, alcătuită dintr-o sumedenie de detalii concrete puse în operă de o birocraţie infinită. Destinatarul ultim şi, teoretic măcar, privilegiat, al acestei construcţii instituţionale este cetăţeanul. Statele cedează, unei suprastructuri continentale, părţi din suveranitate, pentru a putea asigura mai mult bine cetăţenilor (creştere economică, în principal, dar şi securitate, libertate, informaţie). De vreo cinci ani, şi dumneavoastră, şi eu sîntem scopul întregii Uniuni Europene. Nu mă miră, aşadar, să aud vorbindu-se despre Europa, mai ales în termeni individuali, de detaliu. Cutare a făcut o crescătorie de fazani cu fonduri europene, altul a mers la studii în Franţa cu o bursă europeană, celălalt aduce mărfuri din Piaţa Comună pentru afacerea sa românească şi nu plăteşte taxe vamale, artistul X merge la o expoziţie la Strasbourg finanţată de Comisia Europeană. Sau, noroc cu Europa că altfel ne lua dracu’ dacă rămîneam pe mîna alor noştri, ori bine că sîntem în UE acum, cînd iar i-a apucat nebunia pe ruşi. Ba chiar am început să avem pretenţii europene de la guvernele şi administraţiile noastre locale – le cerem şosele ca-n Europa, curăţenie ca-n Europa, iluminat stradal ca-n Europa, justiţie ca-n Europa etc. Concediile în ţări europene (că e Bulgaria sau Grecia, Italia sau Spania, nu contează) ca şi şofatul maşinilor franţuzeşti, nemţeşti sau italieneşti au devenit fireşti pentru tot mai mulţi români. În felul acesta, Europa devine fapt de viaţă. De asemenea, toate sumele necesare vieţii de zi cu zi (salarii sau preţuri) sînt evaluate în monedă europeană, ca pentru a le determina adevărata valoare. Şi totuşi, oricît de multă Europă benefică a intrat în vieţile noastre, tot simţim că-i lipseşte ceva...

În 1985, ministrul de finanţe francez, Jacques Delors, un socialist catolic, devenea preşedintele Comisiei Europene. A condus Comisia zece ani – record de longevitate în această funcţie. Deşi acest record a fost egalat de José Manuel Barroso, gloria preşedinţiei sale nu a fost, încă, egalată. În istoria UE, cele trei Comisii Delors au rămas drept un exemplu de eficienţă, viziune şi leadership. În 1985, Uniunea era minată de euroscepticism şi blocată în recesiune economică. Zece ani mai tîrziu, era într-una dintre cele mai bune, dacă nu cumva cea mai bună perioadă din istoria sa. La plecarea sa din fruntea Comisiei, în 1995, Delors a spus: „dacă în următorii zece ani nu vom reuşi să dăm Europei un suflet, atunci jocul va fi definitiv închis“. Nu mai ţin bine minte dacă în 2005 UE avea suflet. Suflu, în orice caz, avea – faimoasa ei forţă transformatoare se exercita din plin, printre altele, şi asupra României. Ca cetăţean al unei ţări aspirante, simţeam Uniunea Europeană şi mă bucuram să văd că efortul de aderare al ţării mele înseamnă reforme şi schimbare, în sensul dorit şi de mine. Acum, după alţi zece ani, în 2014, ca cetăţean al UE, îi mai simt suflul din cînd în cînd, dar sufletul tot nu i l-am găsit. Deşi a rezolvat o grămadă de probleme de detaliu, Uniunea Europeană nu a rezolvat o chestiune majoră: nu s-a împăcat pe de-a-ntregul cu sine. Faptul că Uniunea Europeană se codeşte să vorbească cu mîndrie despre fundamentele creştine ale civilizaţiei care a produs-o este un motiv de dezamăgire. Există convingerea mai veche că nu putem fi liberi decît dacă sîntem laici. Şi peste această convingere se suprapune o tîmpenie pură: a fi laic înseamnă a fi agnostic sau direct ateu. Transformarea acestui adevăr în binom logic (libertate = laicitate, laicitate = libertate) este o eroare a gîndirii noastre. S-a impus, astfel, cu putere convingerea că persoanele religioase sînt mai puţin predispuse la libertate. Or, noi, europenii, vrem să fim liberi! A doua convingere direct tîmpită este că, dacă vorbim despre adevărul istoric al temeiului creştin al Europei, i-am discrimina pe atei sau pe credincioşii altor religii, care sînt şi ei, juridiceşte vorbind, cetăţeni UE. I-am face să se simtă inferiori, cumva. Or, esenţa recunoaşterii caracterului creştin al europenismului nu este aceea a stabilirii unei întîietăţi, şi cu atît mai puţin aceea de a cere un privilegiu, ci aceea de a explica tocmai faptul că în Europa coexistă toate religiile pămîntului plus atei, iar această coexistenţă este posibilă pentru că toleranţa (valoare creştină) a fost asimilată pînă a devenit o valoare europeană. Văzînd felul în care sînt trataţi azi creştinii în spaţiile necreştine, felul în care creştinii tratează, la ei acasă, pe necreştini ar trebui să fie un motiv de mîndrie, nicidecum un motiv de timiditate. „Cum putem vorbi despre Europa?“ se întreba Dilema veche de săptămîna trecută. Putem, totuşi, încerca să vorbim în termeni esenţiali. Putem, de pildă, vorbi în termeni creştini. Pînă şi Habermas (în Time of Transitions, dacă nu mă înşel) a spus că etica iudeo-creştină este nu doar precursor şi catalizator pentru proiectul pan-european, ci unicul furnizor de substanţă pentru sustenabilitatea sa! Dacă pînă şi el... 

Sever Voinescu este avocat şi publicist. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.