E vremea balurilor

Publicat în Dilema Veche nr. 360 din 6 - 12 ianuarie 2011
E vremea balurilor jpeg

De cum dă prima zăpadă, Bucureştii şi Iaşii se pregătesc de baluri şi soaréle. Moda unor astfel de loisir-uri fu adusă odată cu armata rusă şi se împămînteni atît de bine că mai în toate tîrguşoarele se organizau periodic petreceri dansate, cu participarea întregii elite locale. Mai întîi de toate se caută haine adecvate, căci la bal nu se poate merge oricum. Rochii elegante şi scumpe, bijuterii preţioase şi pretenţioase, botine rezistente şi fine „decorează“ un corp ce se vrea arătat. Aşa că se face o vizită la Madame Neli Lenfant, pe Podul Caliţii, care oferă rochii de bal, mantele, eşarpe, şaluri de fantezie, rufe fine şi blonduri, horbote şi pene; toate „frumoase“ şi capabile să satisfacă gustul celor mai năzuroase cucoane. Şi dacă unele nu sînt satisfăcute cu ceea ce vor găsi în prăvălie, Madame Neli „să făgăduieşte ca într-un curs de 24 ceasuri poate să facă gata un rînd de haine de cele mai elegante“. La rîndul lor, bărbaţii pot trece pe la Monsieur Frank, la Curtea Veche, care le promite cele mai elegante şi ieftine noutăţi în materie de haine bărbăteşti, venite tocmai de la Paris: surtuce, fracuri, paleto, rococo, cotrigton, tolocfato, eginţian, pantaloni şi jiletci de felurimi de stofe. Şi dacă balul e mascat, se urcă în sus pe Podul Mogoşoaiei, la dumnealui Varamberg care are marfă specială pentru o asemenea manifestare: „domino de mătase în toate feţe, costume naţionale, caracteristice şi de fantazie“, „măsci“ fel de fel; plus, se oferă ca în 12 ceasuri să „prefacă“ orice costum la un preţ „cuviincios“. „Costumul“ gata, trăsura pregătită – balul putea să înceapă. 

La italianul Girolamo Cardini, zis Momulo, se ţineau cele mai „bune“ baluri prin anii 1840. „Abonaţii“ sînt mulţi şi entuziaşti, astfel că Momulo pune în „lucrare“ baluri ori de cîte ori i se cere. Şi apoi „plăteşte“ un oarecare să dea la gazetă pentru a stîrni dorinţe şi invidii: „balurile masche ce s-au dat de domul Momulo la 28 ghenarie, la întîiu şi 4 februarie curgător au fost foarte desfătătoare. O adunare numeroasă şi aleasă, nişte toalete elegante şi cu atît mai plăcute cu cît era mai simple. O mulţime de măşti foarte frumoase, arcuşul cel plin de măiestrie al domnului Vist, directorul orhestrii, în sfîrşit mulţumirea şi bucuria ce se vedea zugrăvită pe chipul tuturor, înfăţişa o privelişte încîntătoare“ – scrie Vestitorul Românesc la 1843. Se dansează, se ascultă muzică, se soarbe din cupele de şampanie, se face conversaţie şi mai ales se spun „vorbe de duh“ – ne asigură gazeta, redînd unele dialoguri, considerate ilustrative pentru a fi gustate de cei rămaşi acasă. 

Iată o mostră: un cavaler sîcîie o tînără mască sub pretext că o cunoaşte, iar aceasta plină de „duh“ îi răspunde: „De mi-ai fi vorbit cu chip undoios aş fi trecut cu vederea supărarea ce-mi faci, dar fiindcă te socoteşti încredinţat că mă cunoşti dă-mi voie să-ţi răspunz că dacă toate cunoştinţele dumitale vor fi temeinice ca aceasta, apoi puţine ştiinţe urmează a se afla în duhul dumitale“. Sau, răspunsul unei alte măşti către un cavaler ce-i preaslăveşte frumuseţea: „Îţi mulţumesc domnule, dar mă simţu prea nenorocită că nu poci şi eu să zic asemenea pentru dumneata“. 

Strălucire, risipă, lux, opulenţă – toate puse în slujba trupurilor ce vor să se simtă bine, abandonîndu-se în paşi de dans. De cum pică primii fulgi de nea, cluburile, conacele, palatele se deschid şi se decorează, oferindu-se tuturor celor care au de cheltuială. Frivolitatea şi mai ales ruina multora atrag atenţia puterii care încearcă să tempereze entuziasmul cu care se scurg averile pe pălării şi pene, pe măşti şi botine. Cînd la 6 decembrie 1843, palatul domnesc organizează un bal în cinstea marelui împărat Nicolae, prilejul este folosit spre a oferi privirilor „simplitatea“, iar retorica gazetei „lucrează“ spre a convinge că, uite, se poate şi aşa. Strălucitul bal a fost cu atît mai frumos, cu cît „damele cele mari era împodobite în toalete cu adevărat elegante, dar pline de o simplitate nobilă“ – scrie gazeta. Cronica se construieşte într-o „pildă“ pentru celelalte „clase ale societăţii“ care risipesc „mai presus de venitul fiecăruia“. În zadar se străduieşte gazetarul să convingă „dănţuitorii“ că virtutea nu constă în etalarea unui lux pe datorie, ci în „caracter, destoinicie şi purtare“, că cinstirea obştii se află în „îmbrăcămintea simplă“ şi „purtarea blajină“. Şi că „cei sănătoşi la minte“ preţuiesc doar cumpătarea în toate, dar oare cine mai putea fi „întreg la minte“ cînd lumînările se aprindeau, domnul Vist dădea tonul unui vals, iar o tînără „măscuţă“, cu umerii goi, te poftea la dans… 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.