Dragoste şi răzbunare

Publicat în Dilema Veche nr. 494 din 1-7 august 2013
Dragoste şi răzbunare jpeg

Sună ca un titlu de telenovelă. Şi, mai în glumă, mai în serios, natura problemei aduce destul de bine cu o suită de despărţiri şi reveniri dintr-o dragoste cu năbădăi. Care e problema? Felul în care vedem teatrul. Chipul întîlnirii noastre cu spectacolul teatral şi cu tot ceea ce se întîmplă în jurul lui. Ca să nu-i sperii prea tare pe cei care văd deja generalizări nepermise încă în primele rînduri ale articolului, amintesc de la bun început – e un punct de vedere. Doar o părere. O perspectivă, pe deplin asumată, a unei situaţii care suportă, firesc, orice altă interpretare.

După anii de regim comunist, am ieşit la limanul întîlnirii cu democraţia, avînd o foarte solidă experienţă a jocului cu complicitatea. De multe ori, acest joc profund şi subtil s-a transformat însă într-o joacă. Natura relaţiilor cu sistemul şi cu ideologia anilor respectivi face subiectul unei abordări viitoare. Ceea ce interesează acum e perspectiva asupra spectacolului teatral. Un spectacol în care, deseori, complicitatea celor care se aflau în sală, cu cei care se găseau pe scenă, atingea nişte dimensiuni cu totul impresionante. Printr-un anumit tip de mecanică mentală colectivă, cu toţii – actori şi public laolaltă – arătam cu degetul spre oroarea şi ridicolul sistemului în care trăiam. Şi chiar dacă acest lucru nu se făcea explicit alteori, complicitatea exista în felul în care cu toţii ne refugiam în orice gest cultural care putea oferi adăpost temporar faţă de urgia din lumea reală. Complicitate era şi cînd se juca la teatru ceva fără nici o legătură cu trimiterile directe la comunism. Trăiam în sine un anumit tip de întîlnire, într-un anumit spaţiu, în care ne refugiam, indiferent de subiectul poveştii de pe scenă.

Ecoul acelei complicităţi – la care se adaugă cea din viaţa reală – încă face parte din substanţa noastră, din educaţia noastră, din felul nostru de a înţelege lumea. Nu e ecoul unei complicităţi a interpretării, a experienţei comune, ci al unui anumit tip de pact general ale cărui resorturi şi amintiri produc şi azi disconfort interior şi foială. Venim dintr-o istorie comună, extrem de încîlcită moral, după care aruncăm culpabilităţi în stînga şi-n dreapta. Disproporţia reacţiilor, a evaluărilor, a percepţiei e firească.

Nu de puţine ori, din cauza absenţei marilor şcoli, a spaţiului academic liber şi independent, educaţia multora – altminteri, un proces de cea mai bună calitate – s-a făcut mai degrabă sub semnul mentoratului în umbră, al evoluţiei sufleteşti petrecute în afara cadrelor impuse de ideologia comunistă. Modelul aducătorului de cunoaştere era, deseori, cel al magistrului care oficia actul de educaţie, actul de cultură. Era – şi încă mai este – un moment pur de spectacol. Nu puţini oameni de vîrf ai elitei româneşti au un anumit fel de histrionism în ideea de portret-robot care poate creiona cumva liniile generale ale acestei categorii. Modelul acesta naşte, în timp, şi un anumit fel de abordare, un… format al apropierii faţă de cultură în general. Jocul inteligenţei, al vastei culturi personale, al elocvenţei a devenit în sine o idee, un model de spectacol. O concurenţă a spectacolului scenic. Teatralitatea a însoţit ideea actului/omului de cultură, iar obsesia statutului personal, a poziţionării elitist-culturale a însoţit ideea de teatru. Un schimb despre care se poate vorbi enorm, şi care nu trebuie plasat cu orice chip în zona nocivităţii sau a vreunei forme de fatalitate. E un tip de realitate cu care se poate opera foarte normal, cu condiţia de a fi asumată ca atare.

Cînd nu se întîmplă acest lucru, dragostea şi răzbunarea capătă chipurile cele mai diferite şi bizare. Cele două lumi nu doar că nu se întîlnesc pe teritoriul „neutru“ al dialogului firesc. Dimpotrivă, în străfundurile lor se iubesc şi se urăsc deopotrivă, fiecare văzînd în cealaltă o concurenţă directă. Pentru că există o competiţie tristă şi perversă, în a ajunge, cu orice chip, la inima publicului. Iar publicul, la fel de „pervers“ ca cei aflaţi în competiţie, e complice cu fiecare dintre ei, în doze diferite, în funcţie de nivelurile de alint pe care le primeşte dintr-o parte şi din cealaltă. Finalmente, totul se amestecă, nu mai există nici o tabără, ci doar, poate, nişte triburi, ici şi colo, pierdute într-un peisaj neclar, într-o ceaţă care camuflează o lungă nelinişte.

Iar din această nelinişte ies uneori oameni înţelepţi, care nu sînt mulţumiţi cu înţelepciunea lor, ci vor să dea lumii şi spectacolul acestei înţelepciuni. Unii dintre ei păstrează o justă măsură şi îşi duc crucea mai departe, jucînd pe scena publică, dar şi chemînd la raţiune, cu preţul golirii de conţinut, al înstrăinării sau al radicalizării. Tot din neliniştea asta ies actori care nu sînt mulţumiţi cu talentul lor, ci vor să ofere lumii şi spectacolul inteligenţei şi al culturii de care dispun. Vor să salveze mase, din poziţia de oameni de cultură. Totul se discută în numere mari, chiar şi cînd e vorba de… minimalism. Intenţiile tuturor sînt, neîndoielnic, bune. Totul e din dragoste. Dar şi din răzbunare. O răzbunare difuză, pe ceaţa din care cu toţii, indiferent cine sîntem, încercăm să ieşim, fiecare cum poate.

Mizele mari ale poveştilor scenice se topesc în discursurile despre ele însele. Teatrul se intectualizează, iar intelectualitatea se teatralizează. Frivolitatea se frigidizează, iar jocul ideilor nu mai are linişte dacă nu se regizează. De aici izvorăsc o enormă neîncredere şi o teamă lăuntrică (niciodată recunoscută) de neseriozitate, de instabilitate, de inadecvare. O situaţie coborîtă dintr-un banc celebru: „Dom’le, dumneata vrei să-mi furi bicicleta…

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Vladimir Soloviov FOTO Profimedia
Propagandistul lui Putin dă vina pe NATO pentru umilința suferită de armata rusă: „Ne-a mirosit sângele” VIDEO
Vladimir Soloviov, unul dintre cei mai mari susținători ai liderului de la Kremlin din presa rusă de stat, a deplâns bombardamentele „cu poftă” ale armatei ucrainene.
Interlopul Stănel Corbu FOTO Facebook/arhiva personală
Liderul unei grupări interlope din Brăila, liberat condiţionat a doua oară. Răzbunarea de care a fost capabil
Magistrații au decis ca Stănel Corbu, liderul unui clan interlop din Brăila, să fie liberat din închisoare după doi ani şi opt luni de la momentul condamnării pentru tentativă la omor.
vaccin HPV jpg
Mituri despre vaccinarea anti-HPV
Comitetul de Prevenție al Societății Europene de Oncologie Ginecologică a identificat câteva mituri și mesaje false vehiculate pe internet cu privire la vaccinarea anti-HPV. Acestea sunt demontate într-un articol de specialitate publicat de BMJ – Jurnalul medical britanic.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.