Din nou la Bellu

Publicat în Dilema Veche nr. 273 din 7 Mai 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Primăvara e aşa de frumoasă şi caldă că nu-ţi mai pare rău pentru cei care dorm în întunericul nesfîrşit peste care călcăm. Cimitirul e scăldat în soare şi au înflorit corcoduşii (sau ce sînt). A venit şi rîndul liliacului şi, ca totdeauna, spre sfîrşitul lui aprilie, au înflorit şi castanii. Mai aprind o candelă, două. Un vînticel subţire se joacă, stingînd flacăra plăpîndă a lumînărilor. Potecile între morminte s-au strîmtat, fiindcă mereu se sapă gropi noi, alături de cele vechi. Mă opresc la unele, ale prietenilor mai vîrstnici, la altele, ale celor cunoscuţi în copilărie sau din povestirile părinţilor, ori în sfîrşit la numele istorice. De pildă, mă uit cu tristeţe la două busturi " C.A. Rosetti şi soţia lui, Mary Grant, adusă aici, aşa de departe de insula ei natală, Guernsey " care sînt acoperite de o crustă de muşchi şi ace de brad, fiind împlîntate în mijlocul unei bătături. Sau la chipul de marmură al generalului Rasty, care seamănă cu Franz Joseph " toţi domnii cu favoriţi semănau cu bătrînul împărat ", avînd alături sabia şi mantaua, tot de marmură. El a fost prefectul de poliţie al Capitalei, pe vremea lui Carol I. Acum caut, în spatele capelei, mormîntul lui Alexandru D. Xenopol. Mai întîi i-am găsit, din aceeaşi familie, pe un Filip şi pe Nicolae, scriitor şi ministru, în a căror criptă n-a mai fost loc pentru istoric. Acesta, la cîţiva paşi depărtare de fratele său, sub un salcîm, îşi împarte mormîntul cu nevasta, poeta Riria, care i-a supravieţuit 30 de ani, murind tocmai în 1951. Halucinantă traversare, această biografie care începuse pe cînd "iubitul maestru" se lupta cu "domnul Maiorescu", ca să se termine în altă ţară, ţara lui Gheorghiu-Dej! Îmi aminteam de piatra pe care văzusem cîndva gravat un relief în forma unui raft de bibliotecă, avînd înşirate volumele din Istoria românilor în Dacia Traiană. A dispărut! O simplă placă, doar cu numele celor doi, a înlocuit " cine ştie cînd ori de ce " lespedea grea, cenuşie, de altădată. Oricum, Academia, altfel grijulie cu păstrarea memoriei membrilor ei, n-a simţit nevoia să indice prin vreun semn locul de odihnă al unui înaintaş foarte onorat în timpul vieţii. Îmi văd mai departe de drum, dar mă opreşte cineva: "Nu ştiţi unde e mormîntul lui Ion Dolănescu?". Astea sînt celebrităţile zilei. N-au trecut decît două săptămîni de la funeraliile naţionale ale cîntăreţului, cu discursuri înlăcrimate. Dar, mai încolo, altcineva mă întreabă de mormîntul Monseniorului Vladimir Ghika. Cu telefonul pe care-l scoate din buzunar, cere o informaţie mai precisă şi mă iau şi eu după acest domn, vizibil un cleric catolic. Ajungem la figura 19. Acolo sînt Ghiculeştii moldoveni, urmaşii lui Grigore-Vodă, ultimul cu acest nume, şi printre ei o coloană înaltă, încinsă cu tricolor, este probabil omagiul familiei pentru principele prelat. E adevărat că, în marginea aceleiaşi parcele, se ridică o cruce fără nume, o imensă cruce de lemn ars şi împietrit: mie mi se pare că aceea ar fi fost semnul de pietate pe care-l merita într-adevăr martirul. Cît despre faptul că el, preot catolic, îşi are locul de veci într-un cimitir ortodox, aceasta este, desigur, o problemă ce ţine de dialogul între Biserici, care se desfăşoară cu discreţie. De curînd, amintirea Monseniorului a fost rechemată de un volum care cuprinde scrisorile sale din anii 1948-1952 către fratele refugiat în străinătate: o mărturie istorică despre cum a fost nimicită vechea Românie şi un argument pentru procesul de canonizare căruia Vaticanul îi acordă toată atenţia. Ieşind pe poarta cimitirului, trec pe lîngă două doamne bătrîne şi, fără voie, le aud conversaţia: "Ce număr porţi? Am o jachetă... Poţi să iei tot ce vrei, haine, tablouri...". După cîţiva paşi, sînt interpelat: "Ne ajutaţi şi pe noi cu o semnătură?". Înţeleg că semnăturile se strîng pentru o candidatură la Parlamentul European, poate chiar a drei Băsescu, dar n-am stat să întreb. Lîngă gardul bisericii italiene, un moşneag flămînd şi bolnav vinde cărţi ieftine. Mai încolo, o voce: "Vă dau o fată, 23 de ani...". Bucureşti, oraş incomparabil, cu morţii şi cu viii tăi!

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.