De Ziua Noastră

Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

După ce s-a risipit fumul de la eşapamentele tancurilor care au defilat pe sub Arcul de Triumf, ţara în sărbătoare s-a retras pe la televiziuni. Lucru destul de trist, dar normal pentru o lume care a ales să vadă ce e în jur doar prin ecranul televizorului. De Ziua Noastră e frig. Nu prea ai unde să te duci. N-ai cum să pui discul şi grătarul în vreo pădurice, pe marginea lacului sau la buza şoselei. Sînt ani în care e atît de frig, iar vremea e atît de sadică, încît unora le vine să pună pături în geam, încălzindu-şi Ziua doar de la soarele reflectoarelor din studiourile care defilează pe micul ecran. Asta e. De la Revoluţie pînă acum, n-am găsit o soluţie de a ne împrieteni mai la cataramă cu Ziua Naţională. Nici un creativ mai tînăr şi mai uşchit, de prin agenţiile patriei, n-a mirosit pînă acum că e o gigantică pîine de mîncat din treaba asta. E o pană de idei atît de stînjenitoare, încît chiar şi un set de idei mediocre ar face valuri şi ar produce vii dezbateri. Nu doar pentru că ne pricepem cu toţii – la tot! –, ci pentru că, în sinea fiecăruia dintre noi, doarme dus un patriot sincer, care aşteaptă să se bucure de ziua ţării sale.

La cît de mult ne preocupă ideea brand-ului de ţară, intrarea în arenă a unui pachet de idei despre Ziua Naţională ar face un succes nebun. Nu mai pun la socoteală isteria din ringul gigantic în care se consumă meciul brandului de ţară. Asta se vede în fiecare zi. De parcă brandul ăsta ar fi un ac pe care cineva trebuie să-l găsească într-o şură – de la chioşcarul miştocar care fumează la colţul blocului, pînă la dom’ profesor, pensionar supărat pe lume – toţi sîntem implicaţi în căutarea asta. Nu spun că e rău. E bine să fim împreună. Dar ar fi minunat să ne găsim unii pe alţii în căutarea unui conţinut, nu să ne ciondănim în legătură cu găsirea unei forme, a unei păcăleli isteţe sau a unei formule miraculoase care să acopere şi să vindece tot ce nu e bine pe-aici.

Că noi cam asta credem că e branding-ul ăsta, la care ne pricepem toţi. O mingicăreală, un dribling de-ăla care dă mingea printre picioarele adversarului, o formulă magică, din care iese o viaţă mai bună pentru toţi. O imagine minunată, a unei ţări triste, pline de frustrare, care, dintr-odată, iese în poză veselă, rumenă în obraji, pocnind de sănătate, contaminînd cu optimism întreaga planetă. Mai repede am vrea să vină unu’ care povesteşte frumos despre ţara asta, cineva care ne „repară imaginea ţării“, decît să facem nişte şcoli, nişte spitale, nişte drumuri, nişte păduri în care nu se mai măcelăreşte vînatul şi nu se bagă rîurile în tuburi subterane, nişte Deltă în care nu se mai curentează şi braconează cu bestialitate peştele, nişte administraţie în care nu mai primează doar nepoţii şi verii, nişte justiţie în care magistratul chiar e cineva, şi nişte politică în care… M-a luat cu plîns. Iertaţi-mă, revin îndată.

Aşa. Ziceam de Ziua Naţională. Că ar fi de mare succes şi – foarte serios de data asta – ar fi extrem de interesant să găsim nişte idei despre ce-am putea face de 1 Decembrie, în afară de a merge la o paradă militară, de a ne uita la televizor, de a ne călca în picioare pentru fasolea şi sarmalele pe care primăriile le dau moca, şi de a admira, seara, retragerea cu torţe a militarilor. Că s-o schimba, că nu s-o schimba, că s-o muta mai în primăvară, legată de ceva cu greutate simbolică mai mare, Ziua Naţională e asta pe care o avem acum. Nu găsim mai nimic, ceva mulţumitor cu care să o umplem. Şi tare mă tem că, dacă ar fi o alta, în altă lună, mai caldă, Ziua Naţională ar fi la fel. Adică un prilej al unora de a se arăta altora. Ăia care se arată în această zi sînt aceiaşi cu cei care se arată în fiecare zi a anului. Era să uit. Da, e o diferenţă. Poartă cocarde tricolore.

În rest – aceeaşi treabă. Aceleaşi feţe pe care le vezi zilnic se perindă pe la televizor şi sînt preocupate de ethosuri naţionale şi de profunzimea spiritului românesc. Pe lîngă ei, mai încap „nişte unii“ care fac performanţă. Nişte autentici, nişte valori reale care sînt expuse, ca maimuţele, în vitrina Zilei Naţionale. Copii geniali, ţărani sclipitori, cercetători de vîrf, sportivi, oameni care chiar fac ceva, cu toţii sînt expuşi ca nişte curiozităţi, ca nişte vietăţi neverosimile, în preajma cărora se insinuează tot ăia pe care îi vezi zilnic. Ăia care, de Ziua Naţională, îşi pilesc limbile, ca lupul din poveste, şi vin să se arate pe lîngă „românii cu care ne mîndrim“. Şi curg peltelele groteşti de ţi se zbîrleşte părul pe mîini, ţi se face pielea de găină, şi te-ntrebi, ca toată suflarea masochistă de pe aici: „Pînă unde pot să meargă ăştia, domnule?“

În timp ce tu te-ntrebi, ei îşi văd liniştiţi de treabă. Din gurile prevăzute cu compostoare din oţel şi titan, azi, de Ziua Naţională, curge miere de salcîm. Unora nu le iese decît un soi de zacuscă veche şi neizbutită, un ghiveci de buruieni şi pălăria-şarpelui, dar tot se forţează să fie altfel, „în zi de sărbătoare“. Să ai impresia că sînt jurnalişti bine intenţionaţi, păzitori ai adevărului sau reprezentanţi pe care i-ai votat, oameni care gestionează cu grijă obsesivă tot bănetul care vine din taxele plătite din buzunarul „românului“. Românul, doamnelor şi domnilor – cuvîntul care se rostogoleşte „la ceasul sărbătorii sale“ de pe toate buzele care se lipesc de ecran şi-l spală pe dinăuntru cu cele mai delirante discursuri.

Şi să vedeţi de nu ne-om întîlni la anul, de-om mai fi pe-aici, şi-om povesti, cu la fel de multă patimă, despre cum ne-am petrecut Ziua Naţională, tot la televizior. Părerea mea. 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Furie in Rusia FOTO Captura video jpg
Furie în Rusia din cauza mobilizării. Mamă îndurerată: „Nu faceți asta! Nu vreau să omoare!” VIDEO
După decretarea mobilizării parțiale pentru războiul din Ucraina, o femeie de origine rusă le solicita oficialilor să-și trimită ei pe front copiii, nu ea pe al ei.
paris fashion week profimedia 0726338599 jpg
Paris Fashion Week: protejatul lui Jean Paul Gaultier a deschis evenimentul cu o colecție incitantă
Săptămâna Modei de la Paris a început luni cu show-ul lui Victor Weinsanto, un fost dansator care a studiat cu Jean Paul Gaultier.
WhatsApp Image 2022 09 27 at 16 41 53 jpeg
Presa maghiară, despre retrogradarea României. Ungurii nu râd de noi, deși au făcut furori în Liga Națiunilor
Ungaria a fost la un pas de câștigarea unei grupe infernale, cu Italia, Anglia și Germania pe post de adversari. Deși au bătut granzii Europei, vecinii noștri au rămas cu picioarele pe pământ și nu ne-au luat la mișto.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.