Cu Ceauşescu, la televizor

Publicat în Dilema Veche nr. 348 din 14 octombrie - 20 octombrie 2010
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Recent, un amabil producător al televiziunii VPRO din Olanda m-a contactat în vederea realizării unui documentar despre Nicolae Ceauşescu. Modesta mea contribuţie la proiect urma să fie, desigur, să vorbesc cinci minute despre cel ce ne fu cîrmaci vreme de 24 de ani. Cum respectivul producător a ajuns la mine în urma unor indicii plecate din breasla universitară (ori jurnalistică?), profit de ocazie să-i salut – fără ironie – pe cei ce m-au recomandat. Nu ştiu cine-ar putea fi ei, drept care cu inima deschisă le mulţumesc pentru imaginea, pare-se, pozitivă pe care producătorul o avea asupră-mi. Dar cum asta e mai puţin important, distinse cititor, grăbesc continuarea: din păcate, cu ce-a avut despre mine – cu asta a şi rămas domnul de la VPRO, pentru că finalmente nu ne-am mai întîlnit. Plec de la această întîmplare pentru a explica de ce – şi pentru a vă spune ce cred despre alte documentare TV pe aceeaşi temă.

Nu mi-a fost dat să le vorbesc olandezilor despre ex-geniul Carpaţilor, din două motive: unul de formă, altul de fond. Motivul de formă priveşte graba în care producătorul & echipa lui urmau să treacă prin Bucureşti. Amabil – v-am spus –, domnul în cauză mi-a precizat că vor ajunge în Capitală duminică seara şi vor pleca marţea imediat după, dimineaţa. Aveam la dispoziţie, adică, o zi. Şi s-a întîmplat ca în acea zi de luni eu să nu fiu prin peisaj. Nici o pierdere pentru telespectatorul olandez, înţeleg foarte bine că televiziunea modernă se face pe repede-’nainte, plus că s-o fi găsit cineva care să le istorisească cele de cuviinţă! Dar, nu ascund, am avut şi o rezervă de fond. Iat-o. Proiectul VPRO era mai amplu şi nu se rezuma la cazul românesc: urmau să fie şase episoade, tratînd comunismul (şi tranziţia) din şase ţări: Albania, Bulgaria, Muntenegru, România, Serbia şi Ungaria. Spre exemplu, dosarul Serbiei era focalizat pe cuvîntul-cheie nostalgie – aşa cum e ea resimţită de trei generaţii diferite de belgrădeni: o generaţie activă în „timpurile bune“ ale lui Tito, o altă generaţie care a prins venirea la putere a lui Miloşevici şi începutul războaielor inter-iugoslave şi o a treia (generaţia tînără de azi) ce bate la porţile Europei unite. În documentarul despre Ungaria, sintagma-cheie este renaşterea aristocraţiei, cu trimitere la ex-proprietarii de pămînt maghiari (din Ungaria sau Transilvania), cum au pierdut ei totul în 1949, ce s-a întîmplat cu ei în comunism, cum au supravieţuit şi cum – azi – îşi redobîndesc averile şi statutul, într-o societate modernă în care aristocraţia nu mai are greutatea, simbolică şi efectivă, de altădată. Bun! 

Ei bine, în oarecare contradicţie (sau mi se pare mie?) cu nivelul tematico-intelectual al acestor episoade pe care vi le-am exemplificat, documentarul despre România urma să vorbească... da, bine, bravo, aţi ghicit din prima!... despre vînătorile lui Nicolae Ceauşescu, cu accent pe hăituirea urşilor. La ora la care proiectul a ajuns la mine erau deja intervievaţi unii participanţi, şi chiar organizatori, ai acestor vînători. 

Ca să fiu cît de cît sincer cu dumneavoastră, eu unul m-am cam săturat de cîte documentare TV proaste am văzut şi revăzut pe subiectul Ceauşescu – România – comunism. Nu insinuez că proiectul VPRO le va călca pe urme. Doar că am convingerea că despre Ceauşescu se poate vorbi şi altfel – adică mai serios şi, oricum, în afara celebrei secvenţe în care el împuşcă n fazani şi n mistreţi, după care îi bate cu nuiaua la fund (la propriu!) pe tovarăşii săi de vînătoare. (N-aţi văzut secvenţa? Înseamnă că n-aţi trăit în România în ultimii 20 de ani.) M-am săturat şi de celebra declaraţie, din alt documentar TV, a ex-preşedintelui francez Valéry Giscard d’Estaing – cum că Ceauşeştii, într-o vizită la Paris, ar fi furat nu ştiu ce prosoape din camera lor de protocol. Dacă d’Estaing chiar credea aberaţia asta – că Ceauşescu, care avea o ţară la dispoziţie, tînjea după două săpunuri şi-un halat de Paris –, să mă scuze amicii francezi, dar eu îl văd pe cel de-al treilea preşedinte al celei de-a V-a Republici franceze ca fiind chiar mai prostuţ decît fostul său oaspete! La fel, m-am săturat de celebrele imagini cu fişa şcolară (modestă) a lui Ceauşescu, sau cu el jucînd volei ori şeptic. E clar că Ceauşescu n-avea şcoală – dar, mă întreb, la ce-au folosit educaţia medicală a lui Pol Pot, ambiţiile artistice ale lui Hitler sau seminarul teologic al lui Stalin? Cît priveşte voleiul lui Ceauşescu – să mă ierte Bill Clinton, dar am văzut imagini cu el la jogging în care părea chiar mai rătăcit decît scorniceştianul în discuţie... 

Bref, eu încă aştept un documentar TV decent şi analitic despre Ceauşescu. Nu mi-a fost dat, pînă acum, să vorbesc într-unul. Încă mai sper, cu sau fără olandezi.  

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte a sa este Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. El scrie pe blogul Geopolitikon.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.