Crima din strada Maria Rosetti

Sună ca un titlu de roman poliţist, dar aşa trebuie să se vorbească despre ce s-a întîmplat în Bucureşti pe 23 mai. O jumătate de oră a fost de ajuns pentru a distruge încă una dintre casele de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, puţine cîte au mai rămas ca să ne aducă aminte de adevăratul chip al oraşului nostru. Fiindcă, nu încetez s-o repet, un oraş nu poate să nu aibă o fizionomie caracteristică, iar în acest caz ea este dată de stilurile care s-au succedat în arhitectura bucureşteană între Independenţă şi sfîrşitul ultimului Război Mondial. Este ceea ce au încercat să păstreze zonele protejate, stabilite prin legea 422, o lege încălcată zilele trecute prin demolarea imobilului din str. Maria Rosetti, nr. 38. Ceea ce a sfărîmat buldozerul era o clădire nobilă şi discretă, a cărei viaţă cuprindea cinci generaţii omeneşti. Înlocuirea ei printr-un P+9, de felul celor care au început să răsară în cartier, e o faptă ticăloasă. Ştim cine a săvîrşit-o: se cheamă "Trei lacuri SRL" şi o anchetă judiciară ar trebui să fi aflat pînă acum numele cui se ascunde sub acea firmă. Planul urbanistic de detaliu (PUD) care a permis ilegalitatea, fără a avea nici avizul Direcţiei de Cultură, nici un PUZ (plan urbanistic zonal) care să admită o derogare de la înălţimea maximă prevăzută prin PUG (plan urbanistic general), poartă data de 4 noiembrie 2008. Autorizaţia de desfiinţare vine la 30 decembrie, zi în care, în mod normal, nu se lucrează sau prin birouri circulă sticle şi pahare. Poate euforia generată de licorile Anului Nou i-a făcut să semneze pe primarul Onţanu şi pe o dnă Bagdasar " fost arhitect-şef al sectorului 2 şi îndeplinind acum funcţia de inspector-şef adjunct pentru Bucureşti. Se vede că sînt unii care numai şefi pot să fie, oriunde i-ar aşeza soarta. Numai după o lună, cineva a băgat de seamă că autorizaţia era ilegală şi s-a cerut, de formă, aprobarea Direcţiei de Cultură a Primăriei Municipiului. Locul acela era, la 29 ianuarie, încă ocupat de dl Ştefan Damian, despre care am avut prilejul să spun multe lucruri rele, dar care, de astă dată, a refuzat să consimtă. Un motiv ca să-l regretăm acum, cînd postul său a fost căpătat de fostul primar PSD al sectorului 3, Eugen Pleşca. Personajul căruia-i va reveni de azi înainte răspunderea patrimoniului Capitalei este, cum presa n-a întîrziat să dezvăluie, un securist care a parcurs drumul de la uslaş la slujbaş corupt. Cunoştinţele sale în materie de artă şi literatură nu sînt decît cele pe care le-a putut dobîndi în liceu, demult, dar îşi datorează numirea algoritmului politic şi protecţiei acelui Caliban pe care-l vedem zilele astea pe afişele electorale. Informaţiile de mai sus şi altele, de notorietate publică şi ele, impun concluzia că nimic nu mai poate apăra trecutul aşa cum se întrupează el în vechile clădiri. Nici Comisia Monumentelor Istorice, redusă de atîta timp la un rol consultativ, deci decorativ, nici ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului, deşi a alergat imediat să oprească demolarea, cînd a fost înştiinţat de ea. Ba chiar, fiindcă nu şi-a ascuns nemulţumirea faţă de numirea lui Pleşca, a auzit mîrîieli ameninţătoare de la dulăii partidului. Am crezut că, de cînd cu criza, pericolul pe care-l reprezintă investitorii în construcţii va scădea. Ei bine, statisticile spun că, dimpotrivă, în primul trimestru al acestui an, numărul de construcţii noi a crescut cu 3,1%, în raport cu situaţia din aceeaşi secţiune a anului trecut. Nu e mult? E adevărat, dar ne aşteptam la o reducere abruptă. Asta e: la români, nici criza nu e ca la alţii.