Clanurile ninja îi omorîră pe bancheri

Publicat în Dilema Veche nr. 351 din 4 - 10 noiembrie 2010
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Pe la 1910, Craiova era supranumită „oraşul băncilor“: fiind capitala unei regiuni cu mari latifundiari, exportatori de cereale sau proprietari de mori (precum legendarii Jean Kintescu, Bărbulescu-Drugă ş.a.), găseai aici cîte o filială de bancă la fiecare colţ de stradă mai mare. Politiceşte, oraşul era dominat de takişti (conservatorii lui Take Ionescu). Orice domnişoară/domnişor cu oarecare educaţie ştia ce-i aceea cambie şi ce-i acela scont.

Pe la 1910, Craiova era supranumită „oraşul băncilor“: fiind capitala unei regiuni cu mari latifundiari, exportatori de cereale sau proprietari de mori (precum legendarii Jean Kintescu, Bărbulescu-Drugă ş.a.), găseai aici cîte o filială de bancă la fiecare colţ de stradă mai mare. Politiceşte, oraşul era dominat de takişti (conservatorii lui Take Ionescu). Orice domnişoară/domnişor cu oarecare educaţie ştia ce-i aceea cambie şi ce-i acela scont. Nu merg pînă la a zice că oltenii au o genă de bancheri în ei (deşi Eugeniu Carada, olteano-machedonul care a înfiinţat în 1880 Banca Naţională a României, era născut la Craiova), dar cert e că băncile îi iubeau foarte pe oltenii cu bani, iar reciproca era şi ea valabilă. 

Acum aproape 55 de ani, în primăvara lui 1966, Craiova putea fi numită „refugiul oniric“: în complicitate cu redactorul-şef al revistei locale Ramuri, poetul Miron Radu Paraschivescu a creat aici unul dintre cele mai interesante experimente publicist-literare ale epocii: revista-supliment, de patru pagini lunare, numită Povestea vorbei, în care erau publicaţi poeţi din tagma oniricilor – cea mai evidentă formă de negare a realismului socialist din România de-atunci. Experimentul n-a durat nici un an, dar, orişicît (vorba locului), el rămîne în orice istorie serioasă a literaturii române. 

În urmă cu 30 de ani, Craiova era poreclită „cetatea Ştiinţei“ – şi nu pentru că tot craioveanul ar fi defilat cu Enciclopedia Britannica sub braţ, ci pentru că oraşul avea o echipă de fotbal frumoasă, pe nume Universitatea (fostă Ştiinţa), care în acei ani dăruia bucurii europene microbiştilor români. Nu uita, române!: dacul Bölöni n-ar fi dat în veci gol în poarta latinilor din echipa Italiei, dacă nu ar fi primit, în acel martie 1983, o pasă magistrală de la olteanul Balaci! 

V-am dat trei exemple şi aş putea continua pînă vi s-ar acri de-atîta măreţie. Craiova e şi oraşul în al cărui Muzeu de Artă (superb palat boieresc) se află de zeci de ani colecţii Brâncuşi, Aman sau Ţuculescu. Craiova e oraşul din care a plecat acum o jumătate de secol Amza Pellea – plus că şi Mihai Viteazul tot de pe-aci plecase, mai acu’ vreo 400 de ani. Craiova e oraşul unui Teatru Naţional care prin 1990 băga-n vibraţie scenele Europei şi mai e oraşul unui Parc Romanescu, secular, pe ale cărui bănci înserate, nu vă pot spune, din decenţă, ce şi cum vibrează. Aceasta fu Craiova de-altădată. Azi, oraşul pare a trece printr-una dintre cele mai triste, proaste şi caricaturale pase ale istoriei sale. Nu le-am căutat special, dar dacă cineva ar face-o, ar rămîne înlemnit de penibilitatea ştirilor prin care Craiova s-a făcut remarcată în ultimul deceniu. 

Pentru cine priveşte la suprafaţă, Craiova e oraşul în care acum vreo lună un licean rămînea lat în poarta liceului, înjunghiat între coaste de un alt june, în timp ce paznicii stabilimentului probabil că se scobeau pe sub unghii, prin vreo gheretă. Un alt element de atracţie al Craiovei recente e funcţionarul din specia primarus solomonicus arestatus eliberatus. La drept vorbind, rămîne în ceaţă situaţia acestui edil pe care craiovenii l-au votat pe bune şi pe seama vinei căruia circulă bizare legende: cum c-ar fi deranjat pe cine nu trebuie, cum că n-ar fi cotizat cui trebuie ş.a.m.d. Vedeta la zi a Craiovei nu mai este vreun Marin Sorescu, Emil Boroghină sau Ion Oblemenco, ci este fix Iustin Covei. Poate că acest nume nu vă spune nimic, dar dacă aţi auzit recent despre un tînăr, pasă-mi-te dintr-o familie de judecători şi cu un bunic procuror, care „terorizează Craiova“ şi „clonează carduri“, atunci aflaţi că el este. Craiova mai e şi oraşul la a cărui margine de Sud, pe malul Jiului, se află un (fel de) muzeu al comunismului, ctitorit de alt personaj cu notorietate, dl Dinel Staicu. Faptul că unele dintre fostele proprietăţi ale ex-moşierului Drugă se află acum în posesia dlui Staicu (la fel ca şi albumul oficial al plimbării lui N. Ceauşescu în caleaşca reginei Angliei, din 1978!) nu e decît un simptom al Craiovei recente. Şi, în fine, am imensa plăcere şi onoare să închei cu eroinele cel mai des amintite la TV ale acestei urbe: clanurile ţigăneşti cu săbii ninja! Cu excepţia rubricii Meteo, nu ştiu dacă am văzut în ultimul deceniu două ştiri succesive despre Craiova din care aceste clanuri să lipsească. Ai zice că la fiecare colţ de stradă craioveană nu auzi decît Arigato! Sayonara! Haaay! Banzay! Te tai, te tai! – şi alte haiku-uri în limba japoneză, de o delicateţe încremenitoare. 

Aşadar, între Craiova takiştilor şi Craiova ninja se închide un întreg secol, care se termină, cred, mai prost decît a început – şi acesta este motivul pentru care mă (şi vă) întreb ce anume ar mai putea drege legenda altădată frumoasă a acestui oraş.  

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte a sa este Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. El scrie pe blogul Geopolitikon.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.