Cîteva opinii ale unui fost preşedinte

Publicat în Dilema Veche nr. 171 din 19 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Angajarea intelectualilor ţine de temperament, de notorietate şi - nu în ultimul rînd - de hazard, declara Vaclav Havel într-un interviu recent, adăugînd că trebuie să evităm două atitudini extreme: indiferenţa şi angajarea excesivă. Responsabilitatea reală a intelectualilor înseamnă măsură, distanţă, capacitate de a-şi exercita spiritul critic faţă de propriile atitudini şi acţiuni. Or, epoca modernă se caracterizează printr-o tot mai marcată fractură între responsabilitate şi tehnicism. Civilizaţia tehnocratică modernă, îmbătată de raţionalism, e atinsă de un fel de nerăbdare bolnăvicioasă; credem că lumea e un fel de joc de cuvinte încrucişate şi că nu există decît o singură soluţie pentru o problemă dificilă. Interviul era prilejuit de apariţia în traducere franceză a cărţii sale La drept vorbind (Editura L’aube, 2007). Cartea e un colaj ingenios, "lipind" răspunsurile la întrebările lui Karel Hvizdala cu note de jurnal dispuse aparent capricios, dar care, la lectură, îşi dezvăluie coerenţa lor de profunzime. Avem a face, în fapt, cu o rememorare a ultimelor două decenii, de la incertitudinile sfîrşitului anilor ’80, pînă la perioada de după retragerea din politică. Extraordinar destin al acestui om ce dă o senzaţie reconfortantă de siguranţă şi de echilibru. Cartea este exemplară prin luciditatea analizelor şi prin francheţea mărturisirilor. Havel însuşi se prezintă astfel: "copil de burghez, ajutor de laborant, maşinist, dramaturg, disident, deţinut, preşedinte, pensionar, fenomen public şi ermit, erou aparent şi fricos ascuns", rezumînd abrupt o întreagă existenţă. Voi reveni asupra acestei cărţi pasionante. Deocamdată, mă voi mulţumi să citez trei pasaje, semnificative - cred eu - din perspectiva situaţiei politice actuale din RomÈnia. Iată, mai întîi, fragmente din răspunsul lui Havel la o întrebare privind pragmatismul în politică: "În cursul acestor douăzeci de ani, am avut infinite prilejuri de a mă convinge cît e de important, într-un sistem democratic, să concepi politica drept un serviciu real adus cetăţenilor, şi nu drept o tehnologie a puterii. Acest serviciu trebuie să fie în măsura posibilului dezinteresat, bazat pe anumite idealuri, el trebuie să respecte principiul moral care se află deasupra noastră şi să ia în consideraţie nevoile recurente ale speciei umane. (...) Politica nu trebuie niciodată să abdice în faţa ideilor mari, să se debaraseze de Ťinimă» şi să devină un soi de mişcare tehnocratică perpetuă". Al doilea pasaj priveşte dreptul de veto prezidenţial (Havel l-a utilizat de 27 de ori, vizînd proiecte de lege): "Dreptul de a retrimite legi în Parlament este un lucru bun. E totuşi ciudat că legislaţia noastră admite două mecanisme de veto, al preşedintelui republicii şi al Senatului. (...) Veto-ul prezidenţial are un avantaj incontestabil: responsabilitatea revine unei singure persoane, care decide după judecata şi după conştiinţa ei, şi poartă responsabilitatea concretă, indiscutabilă, a deciziei pe care a luat-o. Responsabilitatea colectivă, deci impersonală, a Parlamentului poate, din pricina diverselor Ťbusiness» între deputaţi şi partidele politice, sau a unor proceduri contradictorii sau fortuite, să ajungă la un rezultat care nu va satisface Parlamentul (...). În acel moment, preşedintele poate lua totul de la capăt, poate analiza şi evalua". Şi, în fine, o apreciere a rolului partidelor politice: "Cred că partidele politice sînt unul din instrumentele importante ale democraţiei, dar nu finalitatea şi nici sensul ei. Partidele ar trebui să constituie mediul care îi apropie pe oameni, (...) unde se formează personalităţi politice pentru a defini apoi o voinţă politică. Totuşi, partidele n-ar trebui să fie mai importante decît instituţiile oficiale ale statului, decît Guvernul sau Parlamentul; nu ar trebui să le fie superioare, ci să se pună în slujba lor. Nu ar trebui să fie locul unor înţelegeri menite a obţine puterea, să nu fie nişte metastructuri semilegitime ale statului, ci să reprezinte mai curînd crema societăţii civile (...). Acolo unde societatea civilă piere şi unde viaţa asociativă sărăceşte, acolo îşi dau duhul şi partidele politice, care sfîrşesc prin a deveni nişte ghetouri putride destinate doar să-i propulseze pe anumiţi membri către putere". A bon entendeur, salut.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.