Cea mai adîncă enigmă a României postcomuniste!

Publicat în Dilema Veche nr. 359 din 30 decembrie 2010
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

În prag de An Nou – şi de nou deceniu – mă simt pregătit a ataca unul dintre cele mai dificile subiecte despre care am scris vreodată. Din 1998, de cînd colaborez la această revistă, în toate cele 482 de poveşti pe care le-am scris pînă acum, mi-am dorit să vină astă clipă. Şi iată-mă-s abordînd cel mai insondabil mister al istoriei noastre contemporane, ba chiar aş spune cea mai adîncă (veţi vedea de ce!) enigmă a zilelor noastre.  

Am simţit că nu pot intra în 2011 fără să spun ce cred pe această temă. Am fost oripilat, dezamăgit şi înfuriat văzînd, an de an, cum mulţi dintre colegii mei (intelectualii, universitarii, academicienii, Monica Tatoiu etc.) evită să se pronunţe pe acest subiect. De ce, dragii mei, aceste reţineri? De ce să nu clarificăm acest detaliu al vieţii noastre din ultimii 20 de ani? De ce această tăcere complice? – uite-aşa îmi vine să le strig tuturor. Enigmele revoluţiei din ’89, tainele mineriadelor, necunoscutele relaţiilor de azi dintre SUA şi China, culisele detronării Regelui Mihai (fix acum 63 de ani), morţile neelucidate – de la JFK la Mădălina Manole –, codul secret al Bibliei, calendarul aztec, misterele piramidelor, ba chiar şi enigmele vieţii extraterestre (de la abracadabrismele lui Oreste şi pînă la recent descoperita bacterie care papă arsenic şi apoi se scarpină indecent pe burtică), ei bine, aceste halucinante semne de întrebare pălesc în comparaţie cu cel pe care mă pregătesc să-l numesc! Pe scurt: tăiaţi-mă, rugaţi-mă, chinuiţi-mă, ciopîrţiţi-mă, presaţi-mă, ameninţaţi-mă, invitaţi-mă, imploraţi-mă, eu tot nu pot desluşi acele omniprezente afişe A4 pe care scrie Săpăm (sau executăm) puţuri la mică sau mare adîncime, apoi urmează eliptice detalii tehnice, apoi cîteva numere de mobil. Vreţi teoria conspiraţiei? O-aveţi aici! 

Nu ştiu dacă mai reţineţi cît de insidios s-au strecurat aceste afişe în viaţa noastră. Era cîndva, pe la începutul anilor ’90. Mai întîi au apărut pe lîngă pieţele de cartier, pe lîngă tîrguri şi autogări. S-au extins apoi rapid pe toată harta ţării, din Suceava pînă în Drobeta Turnu Severin şi din Satu Mare pînă în Constanţa. Astăzi, practic nu există un bulevard din Capitală – inclusiv cel cu sediile Universităţii sau cele cu sediile ambasadelor – pe care aceste afişe să lipsească. În 20 de ani, alte multe afişe au încercat să le facă faţă. Uneori, primăvara, mai apar pe aceiaşi stîlpi ceva afişe cu Stela & Arşinel; vara, mai vezi postere colorate cu manelişti bucălaţi; toamna, din doi în doi ani, vezi pe stîlpi efigia visătoare a lui G. Enescu; iarna, reapare Bănică Jr. Degeaba! Nici unul dintre aceste afişe nu le rezistă inconturnabilelor foi alb-negru pe care scrie atît: Săpăm (ori executăm) puţuri la mică sau mare adîncime... plus detaliile... plus numerele de celular... 

M-am folosit de cunoştinţele mele, întrebîndu-i pe rînd şi discret, atunci cînd i-am întîlnit – pe Bush Jr., pe Putin, pe Condoleezza Rice, pe regele Spaniei, pe regele Suediei, ba parcă şi pe preşedintele Norvegiei, plus alţi şi alţi lideri ai lumii –, despre cum văd ei această persistentă prezenţă pe toate străzile mai acătări ale României. Nu m-au luminat. Sursele mele din SRI, din SIE, din CIA, din FBI, din FSB, din Mossad ş.cl. mi-au dat diferite ipoteze, fără să cadă de acord între ele. Ei înşişi au rămas intrigaţi, neputînd să pătrundă logica după care astfel de afişe apar pe Calea Victoriei sau pe Bdul. Kiseleff din Bucureşti, unde este puţin probabil ca cineva să sape puţuri de apă în viitorii 100 de ani. Unii spuneau: e clar un cod între spioni ai unor puteri străine, e practic imposibil de spart, ar însemna să analizezi toţii stîlpii din mediul urban. Unii ziceau: e clar o reţea de prostituţie ramificată în R. Moldova, Serbia şi Ucraina, iar puţurile-s aici doar o metaforă. Alţii mă asigurau: e clar o firmă de recuperatori, execuţiile şi săpările sînt un apropo.  Alţii şopteau: e clar vorba despre firme ale lui Adriean Videanu (pe partea dreaptă a străzilor), opuse unor firme ale lui Adrian Năstase (pe trotuarul din stînga al aceloraşi artere). Un agent britanic din MI5 mi-a sugerat că unele apeluri – dacă ştii care număr! – ar duce fix la ben Laden. O minionă agentă chinezoaică mi-a spus că la alte numere – problema e: care? – ar putea răspunde chiar Dalai Lama. Bref: cei mai puternici oameni ai planetei şi cei mai tari decriptologi se dau bătuţi. 

Din modesta mea poziţie de observator incapabil să priceapă nu am decît o întrebare – dar nu mai înainte de a vă spune La mulţi ani! –, pe care v-o pun şi dvs.: bun-bun, şi unde-s rezultatele acestor afişe? Unde-s puţurile astea? La cît de omniprezent a fost în ultimii 20 de ani acest clişeu A4, România ar trebui să fie toată o groapă. 

Sau chiar este?

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte a sa este Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. El scrie pe blogul Geopolitikon.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.