Ce căuta bulgaru-n Slovacia?

Publicat în Dilema Veche nr. 584 din 23-29 aprilie 2015
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Cîteva zile înainte de Paşti. Drum care taie estul Slovaciei, spre Cracovia, în Polonia. Minune! Pe aici, în cîţiva ani, a apărut o altă ţară. Cîndva, prin 2011-2012, locurile astea arătau complet altfel. Cumva, cam ca pe la noi. O stare de etern provizorat şi de zvîrcoleală năucă, în căutarea unui „ceva“, răzbătea din felul în care arătau satele slovace şi orăşelele care se întindeau de-a dreapta şi de-a stînga drumului. Ponoseala şi tristeţea îţi dădeau bineţe la intrarea în fiecare localitate. Era un soi de test, foarte interesant, pentru compatrioţii noştri care se entuziasmează, necondiţionat, de îndată ce au trecut frontiera naţională, nu contează în ce direcţie. Pentru unii, e suficient să treacă Dunărea, la Giurgiu – în periferia tristă de la Ruse, identică oricărei periferii triste de la noi –, ca să afirme cu hotărîre: „Altă viaţă, frăţie! Bă, pînă şi la bulgari e mai bine ca la noi!“ Acum cîţiva ani, locurile acelea din Slovacia, dinspre Kosice, şi cam tot ce urma dincolo de ele îţi creau impresia că nu eşti singur pe lume, în amarul că „n-o să ajungem în veci să arătăm şi noi cum arată alţii“. Lume tristă, imagine vînătă, veceuri bine marcate de personalităţile puternice care trecuseră pe-acolo. 

Într-un interval de timp foarte scurt, s-au întîmplat lucruri mari. Ca bidiviul din poveste, după ce s-a scuturat de bube, locurile alea arată foarte diferit de felul în care se înfăţişau lumii acum trei sau patru ani. Pare că oamenii de pe-acolo s-au hotărît să-şi zică, odată şi-odată: „Hai, frate! Hai să facem şi noi ceva p-acilea, că ne rîde lumea“. Habar n-am cum trebuie să fi sunat în slovacă treaba asta, dar rezultatul se vede foarte limpede. E cît se poate de clar că acolo a-nceput să prindă chip ceva ce, pe la noi, deocamdată, încă e subiect de oftaturi adînci, bancuri şi analize etimologice – un soi de viziune. Da, e drept, destule drumuri sînt cam ca astea de pe la noi. Uneori, chiar mai proaste. Dar lucrările la autostrăzi sînt multe şi progresează văzînd cu ochii. Cursurile apelor sînt curate, îngrijite şi se vede că cineva e preocupat de treaba asta. Dar cea mai spectaculoasă scuturare de bube se observă în sate şi în oraşele mici. De curiozitate, la întoarcere, am apucat-o pe un cu totul alt drum, mai lung cu peste o sută de kilometri, doar de dragul verificării anvergurii acestei poveşti. Nu era la fel. Era mai bine.

Pare că, peste noapte, milioane de pitici slovaci, vorbind limba aia atît de haioasă, au luat cu asalt satele şi le-au aranjat. Nu pentru inspecţie, nu pentru vizita de lucru, ci pentru lumea care vieţuieşte în ele. Totul a trecut într-o altă ordine, într-un alt fel de a vedea lucrurile. Casele vechi sînt reparate şi restaurate – în Polonia, treaba asta se petrece, deja, de ani buni –, iar cele noi nu se construiesc de capul lor. La fel, localităţile au un chip şi o coerenţă a limitelor în spaţiu, nu se întind ca nişte urticarii, pîrjolind peisajul. Totul s-a făţuit şi s-a potrivit în culori domoale, în aşa fel încît locurile să arate curat şi proaspăt, în sensul unei stări de spirit, nu în ordinea zglobie a culorilor de pe tortul miresei. Nici un fistic şi nici o fuchsia nu-ţi sparg smalţul dinţilor. O forţă nevăzută încearcă să pună, repejor, o ordine firească în lucruri. 

Sentimentul de frustrare pe care-l poţi avea, ca posesor de buletin românesc, e unul cît se poate de normal. Vii dintr-o ţară în care, la televizor, e o defilare zilnică, un zăngănit de cătuşe, în drum spre arestul preventiv. După ceva timp, unii mai intră chiar şi la puşcărie. Cu viteze ameţitoare, odată intraţi, se apucă de literatură şi de cercetări. Pasiunea asta bruscă pentru artă şi ştiinţă îi mîntuie fulgerător, astfel că ies îndată şi se bucură, în linişte, de agoniseala făcută pînă atunci. La noi, „Follow the money!“ e, încă, un vis, aşa că n-ai cum să nu-ţi muşti buzele, gîndindu-te la sutele de milioane, din bani publici, care ar fi putut să se transforme în tot atîtea lucruri elementare, după care unii dintre noi plîng, pe-aici. E foarte adevărat că se poate spune orice, începînd cu celebrul „Lasă-mă, nenică, în durerea mea cu banii publici! Poporu’ e popor, nu banii ăia contează. Să ne dea nouă toţi banii americanilor şi arabilor la un loc, şi tot rămînem în curu’ gol. Jumate îi dăm pe potol şi băutură, restu-i spargem la păcănele.“ Absolut orice prăpastie se poate spune, de la „de vină e ortodoxia“ pînă la „orice-am face, nu ne lasă iudeo-masoneriile şi ungurii“. Trăim într-o lume liberă – nu asta zicem zilnic?! – şi, prin urmare, putem spune orice. Dar cînd observi cum, la alţii, care arătau ca pe aici, în cîţiva ani, fondurile europene şi voinţa oamenilor, pur şi simplu, se văd, îţi vine să-ţi iei cîmpii. Se văd, dincolo de orice filozofie, fie ea de doi bani sau cît se poate de documentată. Pur şi simplu, ai senzaţia că noi am rămas vorbind, ani în şir, iar alţii au plecat la drum, de multă vreme. 

În toate situaţiile şi discuţiile de genul ăsta, apar celebrele ocoliri de la noi, fie prin Eminescu şi Caragiale, fie prin Cioran şi Ţuţea, fie prin judecăţi „culturale“ mai mult sau mai puţin simpliste, care ne aprind pe toţi, ne fac să bem tot ce-avem în casă şi să ne contrazicem pînă în zori, cînd ne culcăm cu capsa pusă. Cine ştie?! Or fi discuţiile astea, delirul, bănănăiala pe coclauri adevăratele noastre autostrăzi, adevăratele noastre aşezări ordonate, cu rîuri curate şi cu oameni harnici, mereu atenţi la ce se întîmplă cu banii pe care-i dau la stat. Or fi. Dar nu te poţi feri de o suferinţă cumplită cînd vezi că, la alţii, aici, aproape, chestiile astea se pot face şi de-adevăratelea.  

Garantat 100%

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

image
Alina Pușcaș, internată în spital cu o afecțiune rară. „ Nu am știut că există așa ceva“ | adevarul.ro
Prezentatoarea emisiunii „Te cunosc de undeva“ are probleme de sănătate și se află în spital de câteva zile.
image
21 de ani de închisoare pentru unul dintre răpitorii câinilor cântăreţei Lady Gaga | adevarul.ro
Unul dintre cei trei indivizi acuzaţi că au împușcat un angajat al cântăreţei americane Lady Gaga pentru a răpi câinii vedetei a fost condamnat luni, la Los Angeles. Pedeapsa primită de individ este de 21 de ani de închisoare, relatează AFP

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.