Casa lui Xenopol

Publicat în Dilema Veche nr. 260 din 8 Feb 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am primit de cîtăva vreme un mesaj de la unul dintre prietenii nevăzuţi care-mi scriu pe Internet ca să-şi declare solidaritatea sau să semnaleze încă o casă în pericol. De data asta, era imobilul cu nr. 3 de pe str. General Eremia Grigorescu. Această casă splendidă este atît de dărăpănată, încît informatorul meu a crezut că e părăsită, ceea ce, ca în atîtea cazuri, ar fi fost un indiciu că se pregăteşte demolarea. Dimpotrivă, la ultima ei şedinţă, la 17 decembrie, Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a avizat înscrierea clădirii pe lista oficială, pentru clasare fiind necesară acum şi semnătura ministrului (cel nou, care şi-a manifestat deja interesul pentru protecţia patrimoniului). Casa o cunosc, cu trecutul ei care ar fi îndreptăţit de mult să fie declarată monument istoric. Ca să o ferească de naţionalizare, proprietarii au lăsat-o în paragină, aşa că înfăţişarea neîngrijită li se datora chiar lor. Aici a locuit, atît înainte, cît şi după Primul Război, Alexandru D. Xenopol, istoric, sociolog şi filozof. În realitate, casa aparţinea familiei Gatoschi, moşieri din judeţul Iaşi. Cu unul dintre ei, Vasile, fusese măritată Coralia Biberi (1869-1951) care, ca poetă, semna cu pseudonimul "Riria". Rămînînd văduvă în 1903, cu trei copii, ea s-a dedat unei intense activităţi literare, de un romantism despletit. A publicat şi la Paris, în prestigioasa Revue blanche, a intelectualilor dreyfusarzi unde scriau pe atunci Leon Blum şi Julien Benda. Intrarea în cenaclurile literare româneşti i-a fost facilitată de Xenopol, a cărui admiraţie naivă pentru muza cu douăzeci de ani mai tînără a luat forma seriilor de articole "Un nou poet de frunte" şi "Poeta Riria". Tot el îi scria prefeţe la tragedii şi culegeri de versuri, fără să-i pese de zîmbetele pe care le stîrnea. În 1908 s-au căsătorit. În timpul războiului erau la Iaşi. Casa din Bucureşti şi biblioteca au fost devastate de ocupanţii germani. Bătrîn şi bolnav, istoricul a dus în ultimii ani o viaţă chinuită, plină de lipsuri. Din corespondenţa Ririei se vede că se gîndea să-şi vîndă biblioteca la Cluj (ea va fi în cele din urmă donată la Arad). Să vîndă casa? N-ar fi vrut ca un parvenit să se instaleze în încăperile în care el muncise pînă la istovire. La solicitarea lui N. Iorga, Parlamentul i-a votat o pensie viageră... chiar în ziua morţii lui, 27 februarie 1920. I s-au făcut, în schimb, funeralii naţionale: "cortegiul funebru va pleca de la locuinţa defunctului, din strada Armaşului" (nu se numea încă Eremia Grigorescu). La generaţia următoare, unul dintre fraţii Gatoschi, Niculae, ofiţer din anturajul lui Carol al II-lea, a fost tatăl Nicăi, o celebră frumuseţe a Bucureştiului, care, mai tîrziu, a fost soţia sculptorului Ion Vlad. Casa avînd, ca şi altele de vîrsta ei, un parter înalt şi etaj, sus locuia sora fraţilor, doamna Dimitriu-Borca, care a avut, la rîndul său, o fiică - al cărei soţ a fost fiul arhitectului N. Nenciulescu - şi un fiu. Acesta, Alexandru, după studii de drept, ajunsese normator la Sovrom-Construcţii, unde găsiseră de lucru şi alţi descendenţi ai unor familii prigonite pentru "dosar". În pofida exteriorului delabrat, casa a păstrat înăuntru sobele de Meissen şi o scară monumentală. Acolo a fost locul de naştere al Alianţei Civice, în a doua toamnă a libertăţii. Dacă i se face acum dreptate lui Xenopol, ar trebui să ne aducem aminte şi de cealaltă casă a lui, cea de la Iaşi. Ar fi fost normal ca ea să-i revină Institutului de Istorie care-şi are sediul pe strada care urcă de acolo, domol, dealul, Lascăr Catargiu (fostă Karl Marx, cum vă place această substituire?). N-a fost să fie. La acea adresă s-au perindat o mulţime de firme, apoi clădirea a fost dezbrăcată de tencuială, pînă la cărămidă. Asta e naţia pentru care poţi să munceşti pînă cazi pe brînci, ca boul pe brazdă, şi nimeni nu simte nici emoţie, nici măcar curiozitate. Riria, care a fost un tip de "văduvă abuzivă", a încercat să organizeze memoria publică în jurul celui pe care-l numea "Maestrul meu iubit". Din această strădanie a ei a rămas doar lespedea de la Bellu: un basorelief în formă de raft de bibliotecă, cu un şir de volume pe care scrie Istoria românilor din Dacia Traiană.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.