Cărţi vechi

Publicat în Dilema Veche nr. 154 din 19 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Identitatea unui oraş este dată şi de anticariatele lui. Cine nu asociază Parisul cu buchiniştii de pe cheiurile Senei? E adevărat că, de la o vreme, în cutiile lor, cărţile, bune sau rele, sînt toate învelite în celofan, aşa că nu mai poţi să le răsfoieşti. S-a pierdut astfel plăcerea de a intra cînd într-o lume, cînd într-alta, şi de a aprecia pe loc interesul unui autor necunoscut sau al unui subiect încă nou. S-a săvîrşit o crimă culturală de mari proporţii. Din fericire, Parisul a păstrat destule alte repere secrete ale unui pelerinaj al cititorilor. Ei trebuie, de pildă, să se oprească la "Shakespeare & Co.", anticariatul englezesc din apropiere de Notre Dame, unde, urcînd o scară şubredă, cineva se trezeşte în interiorul în care Sylvia Beach îl primea pe Hemingway. La "Samuelian", pe rue Monsieur le Prince, trei generaţii au adunat cărţi despre Orient şi despre Balcani. Londra are anticariatele de pe Charing Cross, Amsterdam şi Bruxelles aşteaptă vizitatorul străin, cu tainiţe pline de volume de toate vîrstele şi limbile. Însă nicăieri în Europa nu se găsesc cărţile vechi atît de multe, variate şi ieftine, ca la Boston sau New York. Ca şi cum ai intra într-o pădure vrăjită, cu poteci nesfîrşite. Calitatea fondului de carte care se desfăşoară sub ochii eventualului cumpărător este mărturia cea mai grăitoare despre viaţa culturală din oraşul acela, aşa cum a fost sau cum încă mai vrea să fie. Dar la Bucureşti? De cînd preţurile în librării au crescut peste orice limită rezonabilă, fără să împiedice editorii să pompeze necontenit cărţi noi pe piaţă, chiar dacă sînt traduceri ale literaturii de sală de aşteptare, la gară sau la dentist, ne încercăm norocul la anticariate, cîte au mai rămas. Altădată, erau multe. Cel de lîngă "Scala", în locul căruia a apărut un magazin de bijuterii, a fost, vreme îndelungată, cel mai bun. Mai era cel de peste drum de "Nestor", dispărut odată cu tot grupul de case scunde din care făcea parte, pentru a fi înlocuit întîi cu o cofetărie - aceea se mutase acolo după cutremurul din "77 -, iar în ultimii ani cu vitrine strălucitoare la care nici nu mă uit (mi se pare că expun îmbrăcăminte de lux). Acolo, unde, iarna, duduia un godin fierbinte, cărţile ticseau rafturile de pe pereţi sau erau aruncate pe masa lungă din centrul încăperii. Printre ele am găsit un volumaş franţuzesc cu ex-libris-ul cabinetului de lectură (adică de împrumut) C.A. Rosetti şi Winterhalder, deci din ajunul Revoluţiei de la 1848. Alt anticariat era pe strada Polizu, aproape de întîlnirea ei cu Calea Griviţei: o bătrînă ursuză dormita în mijlocul mormanelor de cărţi. Cîtva timp, a mai fost unul pe Calea Moşilor, mergînd spre Obor, pe stînga. Dar să nu uit, dintre cele vechi, pe acela în care intram cel mai des, în fundul galeriei Kretzulescu, unde s-au vîndut pe rînd ultimele biblioteci boiereşti. Era pe cînd mobilele din aceleaşi case luau drumul "Consignaţiei". La acest anticariat, un domn înalt şi gros (Weinberg?) arăta cu competenţă şi orgoliu stampe japoneze sau albume de artă, prea scumpe pentru mine, care, în schimb, am cumpărat, frumos legată, traducerea franceză a unei piese de Ibsen, cu subiectul din istoria medievală a Norvegiei. Acum, avem comerţul privat, care a început cu prăvălia din colţul străzii Corbeni cu Calea Moşilor: "Artis" este o firmă serioasă. La Dalles ("Noi") şi la intrarea în Teatrul Naţional sînt şanse să descoperi ce căutai sau, mai ales, ce nici nu-ţi închipuiai că există, dar, adesea, după ce te-ai uitat la preţ, suspini şi pui cartea la loc. La fel se întîmplă şi la anticariatul care şi-a luat, nu ştiu cu voia cui, numele lui Ion Brătianu, la parterul clădirii unde PNL îşi avea sediul în 1990, cînd îl asedia o mulţime înverşunată ca la Bastilia. Pe Calea Moşilor, după răspîntia cu Pake şi cu Mîntuleasa, altă prăvălie, care avea o legătură de neînţeles cu PD, atunci cînd acesta era condus de Petre Roman, a fost, pentru scurtă vreme, o adevărată binefacere pentru clienţi ca mine. Pe strada Academiei, pe strada Doamnei şi în pasajul subteran de la Universitate, cineva se poate opri, cu ceasurile, şi nu pleacă niciodată cu mîna goală. Celălalt comerţ cu carte veche, nelegiuit ca o tabără de beduini în deşertul irakian, este acela întins de-a lungul întregii faţade a Universităţii. Aceste tarabe sînt frecventate de cei mai aleşi oameni de carte - am văzut acolo şi zîmbetul însorit al dlui Şora -, dar a încăput pe mîna unor analfabeţi. Ani de zile s-au vîndut acolo cărţile furate din depozitele Bibliotecii Academiei (îmi închipui că fără ştiinţa preşedintelui de pînă ieri). A venit şi rîndul altor colecţii, particulare. Rechinul e invizibil şi transmite preţul, pe telefonul mobil, unor vînzători care or fi crezînd că hîrtia tipărită se vinde la kilogram. Pentru un volum greu, ca Istoria comunei Bogdana din Tutova, mi s-a cerut un milion şi jumătate. Faţă de cărţi ca şi faţă de case, s-a dezlănţuit o lăcomie oarbă. Cu rezultatul că trecutul, şi aşa erodat, se fărîmiţează şi zboară ca pulberea împrăştiată de un vînt rău.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.