Bucureştii în 1868 (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 181 din 30 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ispita de a confrunta oraşul cunoscut cu viaţa care s-a desfăşurat odinioară în acelaşi loc ne face să-l urmăm mai departe pe Émile Guimet în plimbarea lui prin capitala Principatelor Unite. Privirea turistului cultivat ştie la ce să se oprească: "Admirăm deci dintr-o aruncătură de ochi repezită, aproape din goană, fermecătoarea biserică Stavropoleos, care pare cu totul părăsită şi care este o adevărată bijuterie de arhitectură românească, un amestec de bizantin, de gotic şi de arab. Mitropolia este aşezată pe o colină care domină oraşul. Vederea de pe platforma care o înconjoară e într-adevăr magică: oraşul apare radios, alb şi luminos, împresurat de livezi şi grădini, ridicînd spre cer clopotniţe româneşti deasupra cupolelor ruseşti strălucitoare... Interiorul catedralei e foarte mic, strîmtat de trei iconostase succesive. Printre sculpturile lor se zăreşte în fund preotul care slujeşte în partea luminată, pe cînd restul bisericii e foarte întunecat". Pe acelaşi deal, Guimet a ajuns la uşa Camerei Deputaţilor, "o baracă de scînduri în care se face mare gălăgie, s-ar zice o vînzare la licitaţie, fiindcă se aud urlete sălbatice aşa cum strigă agenţii la Bursă... Aceşti domni discutau cu vigoare dacă e nevoie de o cale ferată de la Bucureşti la Giurgiu. Muzeul abia s-a terminat. Totuşi, remarcăm colecţia de antichităţi donată de generalul Mavros şi frumoasele vase din aur masiv găsite, cu puţină vreme în urmă, într-un mormînt la Pietroasa, lîngă Buzău. Aceste tipsii împodobite cu pietre preţioase, aceste cupe, aceste vase cu forme elegante dau o idee foarte măgulitoare despre arta românească din Evul Mediu. În muzeu există şi o expoziţie de pictură. Toate tablourile sînt pictate de români şi într-adevăr sînt printre ele lucrări destul de bune". Cu un birjar muscal, la Şosea, "o grădină destul de frumoasă, traversată de drumul către Transilvania. Trăsuri bine întreţinute şi călăreţi eleganţi trec în sus şi în jos, toaletele doamnelor sînt după ultima modă de la Paris, luxul e puţin cam bătător la ochi". Dacă Podul Mogoşoaiei oferă spectacolul înaltei societăţi, Cişmigiul, în schimb, este ocupat de burghezia în formare şi de numeroşii străini. Autorul a observat, ca şi cei dinaintea lui, absenţa unei clase intermediare între poporul de rînd şi boierimea al cărei statut privilegiat era ameninţat. "Aristocraţia valahă, pentru a evita această primejdie, a avut ideea de a crea o burghezie extranaţională. Unele funcţii nu puteau fi îndeplinite de boieri, fiind sub rangul lor, iar a le da unor proletari instruiţi şi inteligenţi ar fi fost a crea concurenţi la marile demnităţi, iar un monopol e totdeauna bun de păstrat. Ce s-a făcut atunci? S-a recurs la importul funcţionarilor indispensabili. Ofiţerii sînt francezi, şefii de serviciu din birouri sînt germani, inginerii sînt englezi şi aşa mai departe. S-a format astfel o Stare a Treia care nu jenează, fără rădăcini în ţară, fără viitor la guvernare, un fel de saltea socială, de dig uman, care-i fereşte pe boieri de ambiţiile plebeiene. Această pătură administrativă este cea care frecventează Cişmigiul. Dar, uitîndu-te bine, descoperi acolo şi nişte intruşi, români cinstiţi care se îmbogăţesc din comerţ, se ridică prin educaţie la poziţii superioare, cresc prin cultură, nişte ambiţioşi ciudaţi care pretind să-şi slujească ţara în locul funcţionarilor străini, nişte adevăraţi revoluţionari, ce mai, care au nebunescul orgoliu de a crea o burghezie naţională". În contrast cu această clasă care a pus bazele birocraţiei moderne, Guimet îi ironizează pe "prinţii valahi", despre care spune: "Românii sînt miniştri în diferite grade, bătrînii au fost, tinerii vor fi, toţi ceilalţi sînt. A fi diplomat, trecut, prezent sau viitor, iată ce-şi doresc nobilii români". Preocuparea pentru calea deschisă către progres se vede şi cînd, poposind la Orşova, el se bucură că "monumentul cel mai mare şi mai frumos de acolo" este o şcoală de fete. Îl irită pe acest oaspete al nostru superficialitatea imitaţiei care, pentru cei mai mulţi, trece drept modernizare. La grădina Raşca, braseria unde bucureştenii veneau să petreacă, muzica lăutarilor ţigani era o traducere capricioasă după Meyerbeer, Gounod şi Verdi, iar clienţii vorbeau o franceză învăţată în localurile asemănătoare de la Paris. În aceste pagini, scrise de un condei ager şi exersat, se întretaie impresii pe care şi noi le-am fi putut avea ieri, dacă nu chiar azi, cu altele caracteristice pentru vremea lor. La Moscova, acum cincisprezece ani, pe culoarele metroului, băbuţele vindeau, tot aşa, vestigii desperecheate ale unor zile mai bune alături de obiecte de uzul cel mai umil. Nu-ţi vine să crezi că la Bucureşti nu erau pe atunci cerşetori. Firmele franţuzeşti din trecut sînt acum într-un idiom care oscilează între engleză şi italiană. Au dispărut însă portretele de suverani, atunci zugrăvite pe tablă, mai tîrziu în vitrinele fotografilor. Mai toţi călătorii din secolul al XIX-lea au admirat de pe dealul Mitropoliei priveliştea oraşului. Nu numai că petecele de verdeaţă sînt mai rare şi mai mici, dar blocurile au ridicat o barieră care astupă orizontul. Structura socială şi viaţa politică a României după plecarea lui Cuza i-au dat călătorului nostru prilejul unor reflecţii pătrunzătoare. Dar pentru o comparaţie cu situaţia din ziua de azi nu e aici locul.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.