Bomba cu referendum

Publicat în Dilema Veche nr. 530 din 10-16 aprilie 2014
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

„Referendum“ este cel mai recent element radioactiv intrat în tabelul cunoscutului cercetător Vladimir Vladimirovici Putin. Ca toate marile descoperiri ale ştiinţei, pare una simplă. Se ia o noţiune de bază a democraţiei, un element constitutiv esenţial al lumii civilizate, se pune într-o cutie de conservă – preferabil, de şprot afumat sau scrumbie –, se dotează cu un fitil cît mai rudimentar, dar puternic inflamabil, şi se aruncă în spaţiul public al unei lumi sastisite de discursuri. E aproape sigur că într-un interval de timp extrem de scurt, cineva – un trecător, un cetăţean ieşit la o manifestaţie, un copil al străzii, un jandarm dintr-un detaşament de menţinere a ordinii sau, pur şi simplu, un şofer de dubă oprit la semafor – o să arunce o ţigară aprinsă în imediata apropiere a dispozitivului artizanal. Explozia care urmează nu e deloc ceea ce am văzut pînă acum în filme. Nu e bubuitura infernală care pulverizează trupuri umane şi sfîrtecă ditamai clădirile. E complet altceva. E ca o armă secretă a duşmanilor lui Batman, ca o lucrare dibace a personajului Poison Ivy, să zicem.  

Pentru cine n-a trecut vreodată prin poveştile justiţiarului din Gotham City, merită amintit faptul că Poison Ivy e, dincolo de femeia superbă, exact ceea ce se numeşte un… ecoterorist. Lucrează doar cu plante. E apogeul gîndirii bio în terorism. Într-o lume ajunsă într-un stadiu foarte avansat al „progresului ştiinţei şi tehnicii“ – într-o lume conştientă de avantajele dietelor sănătoase, al întoarcerii la natură şi cele ale alimentaţiei organice –, Poison Ivy face terorism bio, producînd ravagii cu armele ei discrete, dar fabuloase, bazate exclusiv pe plante. E suficient ca o dîră discretă de aromă – savant fabricată din ierburi toxice sau halucinogene – să ajungă pe la nasul victimei, că imediat produce leşin, tîmpire, chiar şi moarte. Însă efectele armelor diabolice pe care le plăsmuieşte Poison Ivy urmează întocmai normele ergonomice ale lumii pe care se pregătesc să o distrugă. Alunecarea în leşin, în tîmpenie sau în moarte se face lent, catifelat, însoţită de o senzaţie de plăcere profundă, producînd pe figura victimei un zîmbet larg, venit dintr-o fericire absolută. Ecoterorista Poison Ivy urmează o „etică“ a lumii ideale în care trăieşte. Forma ei de agresiune e un protest la adresa acestei lumi, dar e inspirată din natura adîncă a ideologiei care o guvernează. În primul rînd, e bio, ca la carte. În al doilea rînd, e însoţită de ideea de bine. De fericire. Vor oamenii cosmeticale din vietăţi marine, alifii din pleoape de cameleon, vitamine din sprîncene de broască şi ceaiuri din perişori de pe limba cucuvelei? Poison Ivy îi serveşte cu toate astea. Ea doar schimbă un pic ordinea lucrurilor. Şi o face organic, după toate regulile păstrării unei sănătăţi de fier. 

În banda desenată a realităţii noastre de la ora asta, bomba cu referendum e o creaţie „bio“, inspirată din felul nostru de a vedea lumea şi perfect adaptată la nivelul actual al discursului contemporan, politic, despre democraţie. „Radioactivitatea“ acestei arme „organice“ face prăpăd în esenţa barierei albe a imunităţii cetăţeanului contemporan. Discursul vitaminizant despre suveranitatea voinţei populare e luat frumuşel, curentat discret – în aşa fel încît să-şi schimbe polaritatea – plasat într-un dispozitiv artizanal şi aruncat în lume. Situaţia seamănă izbitor de mult cu cea din filmele în care un soldat mai stăpîn pe sine ia grenada aruncată de inamic, numără calm, în gînd, după care o aruncă înapoi. E drept, numărătoarea asta e cea mai cruntă loterie. Dar, uneori, ea se poate dovedi cîştigătoare. Nu ştiu cît o fi numărat în gînd Vladimir Vladimirovici Putin, din momentul în care Mihail Sergheevici Gorbaciov, în urmă cu nişte ani buni, le ura sănătate şi noi succese în muncă republicilor care deveneau foste sovietice. La vremea aceea, bomba cu referendum era un dispozitiv ultramodern, o sculă pacificatoare şi eliberatoare, capsulată într-o carcasă impecabilă, inscripţionată cu steagul Statelor Unite. Vladimir Vladimirovici a luat-o, a examinat-o, a numărat nişte ani, a desfăcut-o cu răbdare şi i-a scos focosul. L-a desfăcut şi p-ăsta, să vadă ce e înăuntru. A luat conţinutul, l-a îmbogăţit radioactiv cu tot ce e mai la modă în discursul politic occidental de la ora asta, l-a ambalat într-o cutie de conservă şi l-a aruncat în direcţia din care venise acum 20 şi ceva de ani. 

Se poate vorbi enorm despre toate ţările şi ţărişoarele care au aşteptat ceva mai mult decît un discurs frumos de la Lumea Liberă, plecată lansat într-o urare de bun venit în democraţie. Se poate vorbi despre toate opiumurile popoarelor, despre toate aromele căpietoare ale unor Poison Ivy, indiferent de ce parte a baricadei s-ar fi aflat ele. La fel de bine cum se poate discuta despre obsesiile democraţiei, despre lupta feroce pentru resurse naturale, despre tirania marilor civilizaţii, despre foamea ucigătoare a marilor corporaţii, despre discursurile ezitante ale celor care ar avea datoria de a duce lumea mai departe şi de a da un răspuns ferm oricărei forme de agresiune, indiferent de haina pe care aceasta o îmbracă. Da, se poate vorbi oricît despre decadenţă, minciună, corupţie deghizată în discurs moralizator, tîmpire prin exces şi consum cu orice preţ, capitalism sălbatic şi impostură costumată în factor civilizator.  

Se poate vorbi oricît despre toate astea şi despre multe altele. Dar un lucru rămîne clar ca lumina zilei. Ori de cîte ori o fi plecat dinspre Răsărit vestea vreunei forme de eliberare, ce-a rămas în urma ei n-a avut absolut nici o legătură cu libertatea.  

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR  1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.