Baia, butoiu' și putina

Publicat în Dilema Veche nr. 334 din 8-14 iulie 2010
Despre Descîntece jpeg

Nu ştiu astăzi de vor mai fi băi publice în Bucureşti, Iaşi sau aiurea prin România. Şi dacă or fi, mă întreb cui or folosi şi ce profituri or mai aduce. Pe vremuri, băile publice erau destul de prezente, mult mai prezente decît în Franţa, de exemplu. Dar acest lucru a fost posibil datorită civilizaţiei otomane atît de prezentă şi a turcilor care le şi foloseau ori de cîte ori se aflau pe pămînturile valahilor. Nu că valahii nu s-ar fi spălat, ci doar că aveau o altă viziune asupra folosirii apei. Vă ofer numai cîteva ipoteze.

Medicul Constantin Caracaş descrie în a sa Topografie a Valahiei edificiul băilor din Bucureşti. Băile nu sînt publice, ci aparţin unor „antreprenori“ care percep un tarif pentru fiecare client. Din acest motiv, accesul nu poate fi decît limitat. Totuşi, o parte a populaţiei Bucureştiului foloseşte acest serviciu pentru că înaintea curăţeniei se află desfătarea, înaintea igienei se află plăcerea. În încăperi mici şi strîmte, un amestec între saună şi baie, 10-12 trupuri deodată sînt îmbăiate de către băieşi. Există însă camere deosebite pentru femei şi alte camere pentru bărbaţi. Mai întîi se freacă membrele cu o gevrea, apoi se spală tot corpul cu „mult săpun“ şi, în sfîrşit, îi vine rîndul şi capului. Apa caldă şi apa rece alungă săpunul şi menţin trupul în amorţire două sau trei ore. Baia nu este numai un prilej de curăţenie, ci şi de petrecere. Clienţii se bucură de întîlnire chefuind în sala de îmbrăcare ceasuri bune, cu lăutari, cu gustări, cu băutură. Încăperile mici, lumea multă, aburii fierbinţi, mirosurile trupurilor şi a rufelor puse la uscat fac ca atmosfera să devină foarte repede „puturoasă“. În plus, băieşii nu acordă atenţie curăţeniei: cearşafuri neschimbate, cîrpe ce trec de la un client la altul, pînzeturi îmbîcsite, maladii contagioase propagate cu uşurinţă. Scopul unei astfel de băi este „desfătarea şi moliciunea asiatică“, nicidecum „curăţenia trupului“, şi asta dintr-un motiv cît se poate de simplu: „fiindcă nu se păzeşte curăţenia cuvenită la aşternuturi şi la rufe“.Doctorul Ştefan Episcupescu laudă calităţile curative ale apei şi oferă o reţetă de „baie întăritoare“ ce ar putea să se urmeze „o dată şi de două ori pe săptămînă“, negreşit numai în zilele „cele mai frumoase şi mai luminoase“, în odăi curate şi bine aerisite. Recomandată tuturor (femeilor şi bătrînilor, bolnavilor şi sănătoşilor) şi pentru orice: „de înviorare, de întărirea trupului, de sănătatea şi frumuseţea trupului“. „Scăldătorul“ şi „scăldătoarea“ se pot cufunda în scăldătoarea „dreasă“ cu o serie de ierburi. Apa, caldă cît „va răbda mîna“, se drege cu „frunză de izmă de grădină, frunză de mătăcină sau lămîiţă, frunză de rozmarin, frunză de jadeş, frunză de cimbru, floare de soc, floare de muşeţel, floare de livant şi foi de floare de trandafir“, peste care se adaugă „o vadră de vin“, dar nu orice vin, ci din cel „bun“. O jumătate de ceas se petrece în marele butoi parfumat şi îmbietor, după care trebuie negreşit să se intre în aşternut, „spre odihna somnului“. Nici n-ar fi de mirare dacă ne gîndim că nu numai miroasele binefăcătoare ale ierburilor penetrează trupul, ci şi aburii îmbietori ai alcoolului. Cum să nu te apuce somnul!?

Baia este, mai întîi de toate, lăudată pentru proprietăţile ei curative. Şi în acest mod este folosită de Eufrosin Poteca. La 1847, aflat în „slăbiciune“, călugărul îl consultă pe medicul Sechel, care „îi didese o reţetă pentru băi“. Conştiincios, Poteca prepară douăzeci de zile la rînd băi calde „cu tărîţe de grîu şi săpun prost“ şi, totodată, îşi curăţă organismul cu o fiertură de zer preparată din „una oca lapte fiert cu cicoare, păpădie, dreagaveiu şi coada şoricelului“. Dieta se urma astfel: „întîiu luam această curăţenie dimineaţa, apoi după ce mă scotea de 3 ori, beam cafea cu lapte; apoi, după un sfert, intram în putina cu apă heartă, şi într-însa era sacu cu tărîţele şi cu săpunul ce ferseseră înpreună“. Deşi baia curativă îi fu de ajutor, Poteca preferă să se asigure şi printr-o cură de alte 20 de băi, dar de astă dată urmate în celebra staţiune balneară de la Mehadia.

Apa vindecă, întăreşte şi abia apoi curăţă. Apa şi săpunul folosite pentru igiena zilnică nu aparţin încă cotidianului, chiar dacă doctorul Caracaş sau doctorul Episcupescu le recomandă ca panacee ale sănătăţii trupeşti. Apa se numără printre ingredientele utilizate în revigorarea organismului slăbit, înfrumuseţarea chipului ofilit, curăţarea trupului molipsit de boli.

Iată cîteva idei de petrecere a verii în putina şi butoiul pline ochi cu vin şi plante de leac.

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?